În urmă cu mai bine de 3 ani mă uitam la tv pe români, unde era invitat un folkist. Iubesc folkul. Nu-l cunoşteam pe tip, dar îmi plăcea. Surpriza mea a fost când, din dialogul lui cu moderatorul am înţeles că locuia la Milano. Cum, un folkist de talia lui locuieşte la Milano şi eu nu-l ştiu?! Am pus mâna pe telefon şi am sunat-o pe Claudia Serdan. Îl ştii pe unul Liviu Nechita? O întreb. Îl ştia.
L-am contactat şi de atunci am rămas prieteni. Am organizat multe seri de poezie, iar el a fost mai mereu prezent. Singur sau împreună cu Claudia. Mi-a povestit de lupta pe care o ducea cu cancerul de câţiva ani. Nu o dată a venit să cânte direct de la spital, după chemio terapie. Îi spuneam că nu e cazul, să se odihnească, însă el era categoric: dacă am promis că vin, nu există să nu vin!
Aşa era el, un om de cuvânt. A luptat cu balaurul acela urât până în ultima clipă. Din păcate, sâmbătă seara balaurul a câştigat. Noi vom organiza în continuare, la Milano şi pe unde o mai fi, seri de poezie şi folk, şi el va fi mereu cu noi, acolo, un înger cu o chitară!
Drum bun, Prietene! Pace sufletului tău!
Viorel Boldiş
