de Viorel Boldiş
Crăciunu-ți e departe, Crăciun printre străini,
Asculți cu ochii-n lacrimi colinde și suspini.
Ți-e plină masa, iată, dar tu suspini și taci
C-ai vrea și tu acasă Crăciunul să ți-l faci.
S-auzi câinii cum latră și-n poartă cum îți bat
Colindătorii satului cu sufletul curat,
Să-i lași să-ți intre-n casă, să-ți cânte lin, duios,
Colindele ce-anunță nașterea lui Cristos.
Dar nu-i nimeni pe stradă, colindători nu vin.
Amar mai ești Crăciune, Crăciunule străin,
Că poți să ai de toate, și bani și masa plină,
Prietenii-s departe și nimeni n-o să vină.
Tu taci ș-asculți întruna cum leru-i iarăși ler
Și sufletu-ți se 'nalță cu steaua sus pe cer
Și fuge precum gândul în satul tău sărac…
Tu lasă-l să se ducă, atâta fă-i pe plac.
Sufletu-ți e departe, doar tu printre străini,
Asculți cu ochii-n lacrimi colinde și suspini.
Aștepți să latre câinii, aștepți colindători…
E-aproape dimineață… străine sărbatori.
