Am venit în Italia acum cinci ani. Anul trecut, după circa doi ani de concubinaj cu un italian, l-am părăsit definitiv după cel el m-a bătut de cel puţin două ori. După încheierea relaţiei noastre, el a început să mă aştepte în afara locuinţei şi chiar şi la serviciu, fără a fi observat de alţii. Eu încerc mereu să-l evit, însă foarte des el mă urmăreşte pe jos şi, dacă nu este nimeni, mă insultă şi mă ameninţă. De multe ori mă urmăreşte şi cu maşina. O dată chiar am găsit un cauciuc tăiat la maşina mea.
Primesc şi foarte mult SMS-uri, neameninţătoare dar care oricum arată că sunt în mod continuu sub control, de tipul: „Ce frumoasă erai astăzi cu acea rochie albă, mai mult decât cu cea cu flori pe care ai purtat-o după-amiază…”, „ştiu mereu unde eşti, draga mea, veghez asupra ta…”, „sunt mereu acolo cu tine”… M-am dus la poliţie însă mi-au spus că fără martori sau alte probe nu puteam face mare lucru şi riscam chiar calomnia, astfel am preferat să nu denunţ nimic.
Atunci am încercat să-mi procur o probă: într-o ocazie m-am oprit şi l-am făcut să vorbească, înregistrând pe ascuns, în timp ce îmi spunea că mai devreme sau mai târziu mă vor găsi cu gâtul tăiat şi că nimeni nu-şi va da seama că el este vinovatul. După câteva zile i-am spus că l-am înregistrat şi că voiam să duc înregistrarea la poliţie. El a spus că acea înregistrare este ilegală şi că am comis o infracţiune: poliţia m-ar fi denunţat pe mine în primul rând. Apoi a băgat mâna în buzunar şi zâmbind a scos afară un briceag mare pe care l-a deschis şi a început să se joace cu el. Eu am fugit plângând şi acum sunt terorizată. Ce trebuie să fac?
Elena (numele este imaginar)
Stimată Elena,
Din păcate sunt multe femei care suferă comportamente similare din partea foştilor parteneri de viaţă şi nu reuşesc să iasă din situaţii de teroare precum cea descrisă. Primul sfat pe care vi-l dau este să nu vă pierdeţi cu firea. Uneori forţele de poliţie, dacă nu au la dispoziţie imediat probe obiective şi de netăgăduit, sunt puţin reticente să intervină în mod eficace. Însă un funcţionar de poliţie, convocând în mod neoficial fostul soţ-concubin-logodnic-prieten agitat, ilustrându-i consecinţele comportamentului său şi făcându-l să înţeleagă că este monitorizat, ar putea uneori să facă deja să înceteze actele intimidatorii.
În realitate, mi-au fost povestite şi cazuri în care în trecut forţele de poliţie au folosit împotriva bărbaţilor violenţi cu femeile lor pentru a-i descuraja, cum s-ar spune, aceleaşi metode utilizate de aceşti bărbaţi… Însă aici poate deşi suntem încă în cadrul justiţiei, deja suntem în afara legii.
În cazuri precum cel povestit există toate elementele pentru a depune direct un denunţ-plângere împotriva fostului partener.
Să le luăm pe rând: când fostul partener v-a bătut deja acesta a comis infracţiunea de vătămare corporală sau cel puţin de lovire, care însă nu a fost denunţată cu rapiditate. Însă celelalte episoade indicate (urmăriri, SMS-uri, insulte, molestări, ameninţări…) pot fi de-ajuns pentru a se concretiza infracţiunea şi mai gravă de acte persecutorii, sau, cum se cunoaşte mai bine, de stalking. Această infracţiune, prevăzută de art. 612 bis din codul penal, prevede pedeapsă de până la cinci ani (chiar mai mult în caz de circumstanţe agravante) pentru cei care prin conduite reiterate de ameninţare sau molestare, generează victimei «o stare continuă şi gravă de anxietate sau de frică», adică o «temere fondată» privind propria siguranţă, a unei rude sau a unei persoane legată de aceasta de o relaţie afectivă, sau o constrânge să-şi «altereze propriile obiceiuri de viaţă».
Printre altele, această infracţiune prevede că poliţia, dacă solicită partea vătămată, după efectuarea verificărilor necesare, poate avertiza urmăritorul. În cazul în care acesta din urmă perseverează în conduita sa, infracţiunea se urmăreşte din oficiu şi astfel nu va fi nevoie de plângerea victimei iar maşinăria justiţiei nu va mai putea fi oprită, nici măcar de partea vătămată.
Cât despre urmărire, element central al comportamentului persecutorului dvs., aceasta este cu siguranţă considerată de jurisprudenţă unul dintre elementele infracţiunii de stalking, sau în orice caz al mai puţin gravei infracţiuni de molestare, cu puţine excepţii (ca în cazul soţului care îşi urmăreşte soţia, lucru care a fost considerat în anumite condiţii legal de către Casaţie).
În cazul dvs. ar fi apoi util să denunţaţi, în afară de evidenta ameninţare constituită de expunerea cuţitului, portul abuziv de armă. Forţele de poliţie, punându-se de acord cu dvs., ar putea probabil să-l oprească şi să-l percheziţioneze pe fostul dvs. partener într-una dintre ocaziile în care acesta vă deranjează şi, odată constatată posesia de armă şi având în vedere infracţiunea denunţată de stalking, să procedeze la arestarea imediată a acestuia.
În final o veste bună privind probele în favoarea dvs. Staţi liniştită: înregistrarea ameninţărilor efectuată personal de dvs. este proba zdrobitoare împotriva fostului dvs. partener şi nu aţi comis nicio infracţiunea procurând-o (aţi fi comis dacă l-aţi fi înregistrat fără ca dvs. să fiţi prezentă la înregistrare).
Av. Gabriele Dallara
Gabriele Dallara este avocat pledant în faţa Curţii de Casaţie. A fost profesor cu contract de Drept Sanitar şi Dreptul Muncii la Universitatea din Genova şi de Drept Procesual Penal şi de Argumentaţie Tehnică la Şcoala pentru Profesiuni Juridice a Universităţii din Pisa. Puteţi trimite întrebările dumneavoastră juridice la adresa de e-mail [email protected] sau la fax 0187730033.
CITEȘTE ȘI:
Românca îl refuză, el îi distruge mașina: calabrez arestat pentru stalking
Stalking/S-a răzbunat pe fosta iubită, distrugând mormântul fiului
