Nu este adevărat că PSD a câştigat zdrobitor alegerile de ieri 11 decembrie 2016, cel mai corect spus ar fi că PNL şi PMP au pierdut mult mai urât decât era de aşteptat. PSD a luat mai mult sau mai puţin aceleaşi voturi pe care le-a luat şi în urmă cu 4 ani, deoarece electoratul lor este acelaşi şi constant, inclusiv în ce priveşte prezenta la urne, adică în jurul a 3 milioane de voturi.
Ceea ce face ca de această dată victoria PSD să pară atât de zdrobitoare, este absenteismul electorilor care votau de obicei spre centru – dreapta, dar şi a celor mai radicali sau naţionalişti, cei care la alegerile trecute au votat PP – DD, sau şi mai în trecut, PRM. Adevărul este că PNL, PMP şi ALDE, nu se deosebesc prea mult de PSD, politica lor fiind mai mult sau mai puţin aceeaşi, adică bazată pe corupţie, interes personal şi dezinteres naţional. Însă electoratul PSD se diferenţiază net de cel al centrului – dreapta: electoratul PSD poate fi uşor “cumpărat” şi manipulat, datorită menţinerii lui într-o stare de subzistenţă şi aplatizare perpetua, în timp ce electoratul, hai să-i spunem cu vederi mai capitaliste, este un electorat puţin mai “răsărit”, mai greu de manipulat (dar totuşi manipulabil) şi care îşi manifestă lehamitea nevotând.
Dacă în anii trecuţi centrul – dreapta reuşea să-şi “ameţească” electoratul mai ales datorită punerii în opoziţie faţă de PSD, la alegerile de duminică acest lucru nu s-a mai întâmplat. Electoratul care votează de obicei centru – dreapta, a înţeles definitiv că şi PNL, PDL, ALDE şi ce-o mai fi pe acolo, nu se diferenţiază absolut de cloaca PSD. O bună parte a electoratului de dreapta care s-a încumetat totuşi să iasă la vot, a ales să “rişte” votând cu USR, chiar dacă există dubii serioase în ce privesc fondurile care alimentează acest nou partid şi nici doctrina lui nu este clară.
În aceeaşi măsură au dezamăgit şi partidele naţionaliste, PRM şi ANR, mai ales ţinând cont de conjunctura favorabilă a trendului pozitiv al naţionalismului atât la nivel european cât şi la nivel mondial (vezi alegerea lui Trump în SUA). Cauzele sunt simple şi uşor de individuat. În România, până la aceste alegeri, naţionalismul a fost reprezentat doar de către PRM, un partid cu o doctrină naţional patriotică sănătoasă, însă partidul a fost construit în jurul şi pe măsura unui singur om, acela fiind Corneliu Vădim Tudor, iar atunci când steaua acestuia a început să pălească datorită unor greşeli, aş pune eu, personale şi evitabile, şi partidul a intrat într-un con de umbră.
Trebuie menţionat însă că la prăbuşirea PRM au contribuit şi cei doi mari poli politici corupţi (stânga – dreapta), care au înţeles “pericolul” reprezentat de naţionalismul românesc, şi, deasemenea, într-o măsură şi mai mare poate, massmedia coruptă şi subjugată puterii. Apariţia în rândul naţionaliştilor a lui Marian Munteanu, în loc să întărească naţionalismul, a avut exact efect contrar. Poate altul ar fi fost rezultatul acestor alegeri dacă toate mişcările naţionaliste existente şi-ar fi strâns rândurile, şi mă refer aici în primul rând la PRM şi ANR, însă orgoliile personale atât ale lui Marian Munteanu, cât şi cele ale liderilor PRM, au făcut ca această alianţă să nu se producă. Personal, acesta a fost scopul meu încă înainte de intrarea mea în PRM: unirea tuturor forţelor naţionaliste, însă mi-am dat seama că sunt prea “mic şi singur” pentru a reuşi.
Sigur, la asta a contribuit şi “diversiunea naţionalistă” a PSD, numită PRU, care a reuşit şi mai mult să creeze confuzie în rândul electoratului naţionalist român. Şi uite aşa, singura doctrină, singura politică care ar putea salva România de la dezastru, adică o politică în interesul naţiunii, o politică de încurajare şi redeşteptare a naţiunii române, a valorilor sale culturale şi tradiţionale, nu va avea nici de această dată reprezentanţi în Parlament.
Închei revenind însă asupra unui aspect pe care îl tot evidenţiez de luni de zile, fără a fi luat însă în seamă de nimeni: această lege electorală, Legea 208/2015, este neconstituţională, deoarece anexa 1 a acestei legi, unde este prezentată repartizarea mandatelor pentru Camere, încalcă art. 5. al aceleaşi legi, care reglementează repartizarea mandatelor. Conform art. 5, Circumscripţiei electorale 43 pentru cetăţenii români cu domiciliul în afara ţării, ar trebui să-i revină un număr de 4 mandate pentru Senat, şi 9 mandate pentru Camera Deputaţilor, însă anexa nr. 1. prevede pentru Circumscripţia 43 un număr de 2 mandate pentru Senat şi 4 mandate pentru Camera Deputaţilor.
Nu există nicio altă cale de interpretare, pur şi simplu o anexă a legii, anexa nr. 1, încalcă un articol al aceleaşi legi, art. 5. nerespectând astfel nici Constituţia, care prevede clar că numărul deputaţilor şi senatorilor să se stabilească de către legea electorală în raport cu populaţia ţării.
Viorel Boldiș
*Viorel Boldiș, poet afirmat în diaspora, candidat la Senat pentru PRM
