Rar mi se întâmplă să fiu îngenunchiată de durere…de obicei m-am cocoşat suportându-le pe ale mele, fără să mă plâng, dar când este vorba de durerea unui român de-al meu nu pot decât să mor încet…sufleteşte. Aş vrea să mă bat cu cineva, să cer socoteală cuiva, dar cui?? La Dumnezeu nu ajung…că i-aş cere socoteală lui.
Pe pământ…cui?? Unui sistem bolnav şi corupt??? Unui sistem căruia nu-i pasă de românii din Diaspora…decât la vot???
Să vă povestesc ceva…domnilor care puteţi dar vreţi. Să va zic o poveste..de acum 10 ani.
Eram abia veniţi în Italia…cu un grup de 5 persoane. Am plătit locurile de muncă..a plătit şi el…Nea Vasile!!
Da…Nea Vasile cum îi zic eu…Nea Vasile cu care acum 10 ani mâncam amândoi cartofi prăjiţi în ziua de Crăciun…Nea Vasile cu care dormeam pe jos, pe saltele, spate în spate ca să ne încălzim. Nea Vasile acum e în spital bolnav de cancer malign la stomac în faza terminală. Nea Vasile nu mai are nevastă, pentru că nevasta căreia el îi trimitea bani…din amărăciunea lui…când am sunat-o şi i-am zis că moare a zis că nu o interesează. Norocoasă femeie…foarte norocoasă doar pentru faptul că nu a fost în faţa mea când mi-a dat răspunsul ăsta.
Nea Vasile…care muncea şi nu era plătit, Nea Vasile care lua bătaie în locul salariului…Nea Vasile pe care l-am luat din stradă de nenumărate ori. Nu putea merge acasă…”că mă scoate tatã nevasta afară din casă dacă nu mă duc şi eu cu ceva. Lasă…poate mâine găsesc ceva de muncă” .
Aşa zicea Nea Vasile …a trăit cu speranţa asta 10 ani…până săptămâna trecută. M-au sunat românii mei şi mi-au zis: „nentu’ Vasile e în spital”.
Am ajuns imediat la spital…am vorbit cu doctorul, nu mai e nimic de făcut. Împreună cu alţi români facem cu rândul la spital…vorbim…ne sfătuim…îl minţim că e bine…şi nu ştim ce să facem. Trebuie să îl despicăm pe dracu’ în patru să-l ducem acasă…să moară în casa părintească…că nevasta (dacă poate fi numită om) nu-l primeşte.
Vă povestesc asta din durere, nu e neam cu mine, e un român cu care am mâncat din aceeaşi farfurie, un român care acum pe patul de moarte mi-a rupt sufletul zicând..LASĂ TATĂ..MERG ACASĂ..APOI MĂ ÎNTORC CU PASTRAMĂ DE OAIE..SĂ MÂNCĂM CU TOŢII.
Plângea…că dacă merge acasă, în loc să aibă grijă el de unchi-su’…o să aibă el de Nea Vasile. Asta e Nea Vasile.
Parlamentar nenorocit…pentru călătoriile tale prin toată lumea…ai fonduri?? Senator nenorocit de Diaspora…ai buget să mergi la fotografiat cu votanţii doar din interes...dar fond să trimiţi un român amărât acasă…nu ai?? Un amărât care a contribuit la economia României prin valută nu e important pentru tine???
Nenorociţilor, sugativelor…care nu vă mai săturaţi să vă umpleţi conturile şi burţile…uitaţi-vă la români…cum suferă..ascultaţi-le poveştile…şi ajutaţi-i! De-aia v-am ales..să ne rezolvaţi..nu să ne „regulați”!! Să vă fie ruşine…Nici măcar un om pe patul de moarte nu vă înmoaie inima. Să vă fie ruşine.
Aaa…şi nu uitaţi…cel puţin în Campania Italia (regiunea, n.r.)…să nu vă prind la făcut poze…că o să vă fac alt tip de Book fotografic…de o să se ducă buhul în toată Italia. Mai aveţi o şansă….ajutaţi românii…că va ia dracu’ pe unde vè prind…pentru toţi românii dar în special pentru Nea Vasile..un român amărât!!!
Maria Aurora Apostolato
