Buna ziua, sunt un cititor al ziarului dvs., dezamagit de atitudinea unor candidati la alegerile prezidentiale, pe fondul asteptarilor avute din partea unui domn candidat mai exact dl. Dan Diaconescu in care am avut mare incredere!
Daca doriti sa-mi publicati scrisoarea pe care as dori sa i-o transmit public, v-as multumi! Nu am posibilitatea sa ii transmit personal considerand ca ar fi cazul dupa ultimele sale emisiuni in care tot incearca sa trucheze adevarul despre partid si a masca interesul meschin doar de interes electoral in ceea ce ne priveste pe cei din diaspora!
In speranta ca veti face auzita inca o voce a unui roman din diaspora, va multumesc.
Va salut, Ilie Ruvila, Spania
Iata textul scrisorii pe care va rog sa o publicati:
„Scrisoare deschisă a unui român către Dan Diaconescu”
D-le Dan Diaconescu, va scriu, trebuie sa recunosc, cu emotie din frica crestina, ca nu ma veti intelege si ne vom pierde unul de celalalt, pentru totdeauna. Sunt un roman. Am un nume, am o identitate.
Nu am o tara! Sunt cand colo, cand dincolo. Sunt un dezradacinat, alungat de pe pamantul meu, exact de cei care ar fi trebuit sa-mi poarte de grija in schimbul salariilor nesimtite care le intra in portofele si in conturi! Aparitia d-vs. in scena politica, a fost SPERANTA si FORTA.
Forta gandului ca ma voi intoarce acasa, Speranta ca voi munci in tara mea. Si pentru EA! Cum m-am lasat amagit? Cum n-am vazut la timp ca spuneti doar cuvinte fara continut? Trebuie sa recunosc acum, privind cu detasare in timp, ca m-ati mintit frumos! Unii m-au distrus politic, economic, cultural. Dar d-vs. d-le Diaconescu, m-ati distrus SUFLETESTE!
Cei ca d-vs., d-le Diaconescu, care ma mutilati zi de zi, nu cunosc nicio lege, niciun cod, sunteti in fond, un suflet mai chinuit ca al meu!
De ce v-ati alaturat lor? Ce v-a determinat? Ce suflet meschin trebuie sa ai, sa dai speranta, ca apoi sa mi-o iei? Daca va pasa de mine, m-ati fi cautat in 3 ani! De ce m-ati gasit tocmai acum?
Domnule Diaconescu, e un cinism fara de margini sa sperati ca privindu-ma in ochi, veti reusi sa ma mintiti din nou! Ce sa va mai dau? INCREDEREA mea? V-am dat-o odata, ati tavalit-o in mocirla MINCIUNII! Alta, nu mai am!
Aveti decenta de a nu amesteca in gesturile dvs. electorale numele meu de ROMAN DIN DIASPORA, de ROMAN DE PRETUTINDENI !!!! Pentru mine, dvs. N-ATI FACUT NIMIC!!!
Atat ma consoleaza : ca nu e departe ziua cand tacerea mea se va transforma in furtuna. Si ma rog ca furia ei sa nu va prinda din urma! Cat despre mine, uitati-ma! In schimb, va rog sa nu uitati cele pe care vi le-am spus. Nu le-am spus cu ura, ci cu puternica convingere, ca ATI PIERDUT INCA UN OM!
La sfarsit as vrea sa va asigur ca nu mi-e rusine ca sunt roman. Singurele momente in care mi-e rusine sunt atunci cand dumneata imi vorbesti despre Romania ! Si in foamea de a aduna voturi, treci granita tarii MELE, cersindu-mi, inca o data, o stampila pe un nume, pe care eu l-am trecut la MORTI !!!!!!!!
Semneaza, UN ROMAN AL NIMANUI .”