Domnului Stelian Tănase, director-general al Televiziunii Române
Domnule Director-General,
Urmărim cu interes de ani de zile zbaterile neputincioase ale României de a câștiga concursul Eurovision. În fiecare an Televiziunea Română sosește cu o nouă idee, care mai de care mai prețioasă, se autosugestionează că de data asta va câștiga dar realizează în final că nu a ghicit nici în acest an formula magică.
Dramele „orfanilor imigraţiei” ajung la Eurovision
Această formulă este, așa cum știți, foarte complicată iar numărul de voturi obținut nu depinde neapărat de calitatea producției muzicale prezentate. Multe țări, unele cu o experiență categoric mai bogată decât România în industria muzicală internațională, se confruntă cu aceeași problemă legată de sistemul de vot, reușind să înregistreze eșecuri dureroase pentru publicul lor național.
Este foarte interesantă pasiunea pe care acest concurs o declanșează an de an nu numai în Europa, dar și pe întreg globul. Cu toate că există aproape tot timpul afirmații legate de votul „tactic” practicat de unele țări, în fiecare an milioane de telespectatori se lipesc de televizoare pentru a urmări încă o ediție a acestei fantezii. Să fie această atracție generată doar de dorința omenească de a ști ce mai face vecinul? Ar putea fi Eurovision o ultimă relicvă a unui spirit unionist european aprins în urmă cu multe zeci de ani de cei ce au dorit o Europă mare, puternică și comună? Se prea poate.
Să fie audiența deci motivul pentru care unele țări aleg să participe la acest concurs adoptând o strategie de prezentare mai apropiată de comerț decât de cultură? În zelul lor, echipele de creație se lasă duse uneori de valul imaginației mai mult decât este cazul, stârnind de multe ori zâmbete cu subînțeles, așa cum a fost cazul Poloniei la ediția de anul trecut.
Ne întrebăm, în aceste condiții, dacă strategia de prezentare a României la acest concurs este una care să aducă vreun beneficiu țării. Ca să fim sinceri, câștigarea locului întâi este un obiectiv nerealist pentru țara noastră, din motivele pe care le-am arătat mai sus. Este chiar nociv pentru moralul românilor să vă propuneți așa ceva doar ca să eșuați lamentabil.
Credem mai degrabă că o interpretare cu un mesaj frumos, pozitiv, în care artiștii români să își dovedească din plin talentul ar fi un punct câștigat pentru imaginea României în lume. Spre surprinderea noastră însă, juriul românesc din acest an al concursului a decis să ne dezamăgească 100%. Trecem peste chestiunile legate de plagiat sau de faptul că era cunoscut câștigătorul cu mult timp înainte de jurizare.
Melodia României de anul acesta, deși nu extrem de slabă din punct de vedere componistic sau interpretativ, este una cu un mesaj deprimant dar mai ales nedrept. Poate nu realizați, dar alegerea acestei melodii spune despre România mai mult decât o spun versurile și acordurile sale melancolice.
În primul rând, suntem consternați de lipsa de corelație între textul melodiei și scenariul videoclipului. Cei care au gândit momentul grupului Voltaj au dorit să atașeze melodiei în mod neapărat un subiect pe care îl consideră de actualitate. Și pentru că nu au fost siguri ca românii vor înțelege mesajul, ei au lipit in videoclip și un text explicativ despre copiii emigranților români.
Este curioasă neîncrederea pe care cei care au creat pachetul de prezentare al melodiei o manifestă față de puterea artei de a folosi simboluri pentru a transmite publicului un mesaj. Dacă echipa dumneavoastră de creație nu ar fi insistat să lege melodia României de la Eurovision de problemele copiilor lucrătorilor români din străinătate, povestea din videoclip ar fi fost mai ușor de înțeles oriunde pe mapamond și mai ales în Europa, de acolo de unde vă așteptați să primiți voturi.
Dar nu, TVR a dorit în mod clar să transmită un mesaj care este jignitor pentru românii plecați la muncă în străinătate, pentru că nu toți și-au lăsat copiii în țară, așa cum pretinde videoclipul dumneavoastră. Ați dorit neapărat să dați o lecție de pretinsă moralitate emigranților români prin folosirea unor cifre înșelătoare și să generalizati situații care nu reprezintă majoritatea.
Ce ne spune acest mod de lucru despre România deci, domnule director-general? Că țara noastră abordează problemele cetățenilor săi mai degrabă la televizor decât prin măsuri concrete. Că statul român nu are nici un fel de respect pentru realitate și că, prin manipulări grosolane, își conduce poporul certându-l, nu ajutându-l. Că tristețea și lipsa de viitor au devenit o emblemă pe care România o poartă cu resemnare și inconștiență. Că separarea familliior emigranților este tratată, ca și alte probleme, fără nici un fel de grijă de către stat, care se absolvă de orice fel de responsabilitate și transferă vina pentru aceste situații exclusiv asupra părinților.
Fără să vrea, melodia aleasă de TVR pentru concursul Eurovision de anul acesta explică foarte bine de ce România se confruntă cu problemele copiilor din familiile emigranților sau cu multe alte probleme. În primul rând pentru că statul este un dușman al cetățeanului.
Ce vor vedea așadar despre România telespectatorii europeni anul acesta la Eurovision? Imaginea copiilor abandonați din orfelinatele românești încă atârnă ca un spectru deasupra României în memoria cetățenilor occidentali. Nu de mult timp, televiziunea publica spaniolă a realizat un reportaj care include și filmări despre copiii din canalele Bucureștiului. Doriti să perpetuați această imagine, să o reîmprospătați? Melodia dumneavoastră, așa cum de fapt este și prezentată de proiectul parcă agățat de aceasta în ultimul moment de un activist ONG nepriceput, nu este decât un excelent apel pentru donații în cadrul unui teleton pentru salvarea dezastrului numit România. Problemele sociale apărute ca efect ale emigrației masive ar fi trebuit să fie abordate în mod eficient de autorități de foarte mult timp, domnule director-general.
Este imposibil însă să se rezolve așa ceva prin intermediul unor departamente care lucrează doar cu elitele, așa cum face Guvernul României, sau care există doar pe hârtie, așa cum procedează Președinția României. Între timp, România s-a hotărât să caștige cu această temă un premiu la un concurs muzical. Maestre, ceva e putred în țara noastră!
Este foarte interesant că în finalul videoclipului, micuțul care este personajul principal decide să plece și el din Romania. Nu îl poate condamna nimeni pentru asta.
Costel PETRE
Director,
Asociatia Romania In The Third Millennium
Marea Britanie
