Poezie de dragoste
Viorel Boldiș
alunec în sfârșit
chiar și dacă cu gândul
pe curba sinuoasă
a sânului tău
sărutându-l
acolo unde
însuși dumnezeu
a alunecat și el
căzând în păcat
ca să dea mai târziu
supărat
vina pe noi
păcatele pe noi
acolo între dealurile
și văile tale
mă rătăcesc și eu
agale ca și el dumnezeu
ca să fiu iertat
nu de el ci de tine
câtă nemărginire
este în preajma
buricului tău
lumi moarte și lumi vii
se încolăcesc acolo
ca-ntr-un hău
în pântecele tău
și al lumii pustii
mă curg în tine sânge
vers după vers
nu plânge
o să rămâi gravidă
de toate poeziile
din noua mea lume
și toate or să poarte
doar un nume
câtă liniște plutește
deasupra pielii tale
și totuși trec convoaie
de gânduri pe acolo
metafore șiroaie
unduiesc
pe acolo
bat din picioare
gândurile mele
ca și caii sălbatici
dau din copite
dezlănțuite
în sânii tăi
în coapsele tale
infinite
câtă foame și sete
mi-e de tine
de ce se va-ntâmpla
de o viață trăiesc
în așteptarea ta
de o moarte mor
în așteptarea ta
atâta frământare
deasupra și dedesuptul
buricului tău
atâta viață
și atâta moarte
în jurul lui înoată
viața mea
viața ta
viața lumii toată.
