Mi-ar plăcea ca fiecare consulat sau ambasadă ce reprezintă România în străinătate să trimită o scrisoare de mulțumire și stimă primăriilor în care locuiesc cetățeni români. Mi-ar plăcea ca scrisoarea să fie însoțită de urări de bine pentru noul an, frumos scrisă, personalizată cu steagul românesc și cu pecete.
Mi-ar plăcea ca de sărbători, comunitatea românească să trimită „Regiunii” un coș cu produse românești tradiționale. Coș frumos împodobit cu ștergare, arome, colac și pastramă, toate autentice…purtat cu mândrie de fete și băieți îmbrăcați în straie tradiționale.
Românii s-au supărat când francezii i-au întruchipat drept niște cerșetori. Poate că într-adevăr, mulți dintre noi stăm cu mâna întinsă, obișnuiți doar să primim. Suntem recunoscuți internațional ca o societate românească plină de ospitalitate şi cu oameni harnici. Asta la noi acasă, în România.
Aflați însă în străinătate suntem ai nimănui. Suntem folosiți, exploatați și foarte puțin considerați la nivel general. În cercul personal fiecare cum își construiește anturajul, însă cred că oficialitățile politice ar trebui să ne reprezinte mai mult. Avem asociații, organizații, ONG/uri, avem medici, asistente, avocați, ingineri, ziariști, avem …oameni care reprezintă fiecare la rândul său România dar care, aici pe meleaguri străine nu au apartenență si din acest lucru, multi se izolează.
Mă abţin să judec indolenţa şi nepăsarea instituțiilor românești însă cred că a sosit momentul să și oferim, să arătăm cum suntem noi de fapt, cine suntem. Este chiar așa de greu ca ambasadele sau consulate din țările care au primit milioane de români să facă un mic gest de curtoazie față de primăriile orașelor unde sunt comunități mari de români? Aici mă refer la Italia mai mult, fiindcă aici locuiesc de aproape 9 ani.
Un coș cu bucate tradiționale românești dăruit cu fast reprezentanților regionali, primarilor, o scrisoare oficială de multumire, niste urări …etc.
În zona noastră nu s-a primit niciodată nimic. Eu, ca președinte de asociatie, am trimis mereu scrisoare de mulțumire primăriilor cu care am avut contact și colaborare.
Dar o scrisoare oficială venită de la reprezentanții țării noastre din diaspora ar fi de bun augur.
Pentru noi, cei plecați, ar însemna enorm. Ne-ar arăta că încă existăm pentru România, chiar dacă vremelnic am fost izgoniți din țară.
Doina Butnaru,
președinta asociației ”La Coccinella Viola”
