Impostura si semnificatia cuvintului
Leontin Vlass
Aduc in fata D-voastra spre dezbatere un termen si un fenomen foarte prezent in viata noastra si foarte nociv.
Termenul se numeste impostura si nu vine de la in-postura, non -postura, postura falsa sau de la postura problematica.
Dictionarul istoric al limbii franceze ne semnaleaza ca acest cuvint a aparut prima data in anul 1176, sub denumirea de emposture, adaptat din cuvintul latinesc impostura (inselatorie) derivat dela imponere ( a insela prin aparente , in sensul de a minti si pacali prin discursuri mincinoase).
ln limba franceza a fost introdus de catre Rabelais in anul 1534, termenul de impostor in acceptia actuala adica persoana care uzurpa un nume sau o calitate care nu-i apartine, dateaza din anul 1668.
Termenul de impostor este legat de ideea da a insela , de a minti in legatura cu persoana ta reala si de a adopta o postura de uzurpator si de a ocupa ilegitim o anumita pozitie. Despre unii oameni se poate spune ca sunt impostori in existenta lor. Ei nu au fost niciodata convinsi de legitimitatea prezentei lor in lume, ei traiesc limitat, sunt linistiti, calmi si parca spun mereu in soapta „scuzati-ma ca exist , nu va fi pentru multa vreme”.
lmpostorul existentei se simte mereu culpabil, traverseaza strada grabindu-se sa nu intirzie, e nelinistit si daca trecerea de pietoni este departe de el, trece pe alta parte si un gind il macina; stie ca a gresit si se gindeste sa se autodenunte la primul post de politie.
ln aceeasi impostura existentiala s-a aflat si Kafka atunci cind a cerut voie sa lipseasca de la birou o zi doar, el functionar model si ca sa fie cit mai convingator, a atasat cererii de concediu radiografia plaminilor sai bolnavi.
Despre acelasi Kafka se spune ca primul sau editor Wolff, a povestit o anecdota in care a fost uimit sa-l auda pe Kafka zicindu-i: „Daca in loc sa-mi publici manuscrisele mi le-ai trimite inapoi , ti-as fi mult mai recunoscator”
lata cum un mare scriitor nu-si putea asuma nici macar aceasta pozitie mult dorita de autor. Un alt gen de impostura este cea profesionala .
lmpostorul de profesie este in stare ca lipsit de orice diploma, sa patrunda intr-o clinica si dindu-se drept chirurg sa opereze pe cord deschis.
lmpostorul profesionist este respectat de anturaj pentru ca el minte, pretinde ca este altcineva, falsifica documente si pretinde ca are o „diploma” , pe care de fapt nu o are.
Cel mai rasunator caz de impostura profesionala este a lui Jean Claude Romand. Facind studii de medicina dar intrerupind in anul doi, s-a pretins ulterior medic in cadrul Organizatiei Mondiale a Sanatatii de la Geneva, lucrind zilnic si dind dovada de atita abilitate incit familia si prietenii l-au crezut vreme de 18 ani.
Cum poate fi explicata o astfel de existenta?
Pentru ca e mult mai dificil sa-ti construiesti o astfel de viata, bazata pe fals si neadevar permanent.
Impostorul profesional este fascinant, atragator si respingator in egala masura. El nu poate fi demascat pentru ca nu poarta masca’ ln concluzie, impostura este minciuna, inselatorie si ilegitimitate.
lmpostorul este un uzurpator.
Aceste lucruri definesc exact si cuprinzator termenul de impostura.
Mai complicate sunt lucrurile cind vine vorba de „sentimentul de impostura”. Acesta comporta nuante atit de variate incit este simtit de fiecare dintre noi.
Toti suntem impostori pina la un anumit punct, pina la punctul in care impostura devine nociva .
Suntem impostori atunci cind ne intrebam daca locul pe care il ocupam il meritam cu adevarat. suntem impostori atunci cind facem lucruri de care nu suntem siguri , suntem impostori in dragoste atunci cind convingem fara sa simtim cu adevarat, suntem-impostori de fiecare data cind facem ceva la care nu ne pricepem si vrem ca aceasta nepricepere sa nu se vada si fara sa recunoastem ca de fapt nu avem ce cauta acolo..
Totusi aceste situatii sunt de preferat celor in care incercam sa artificializam aspectele existentei noastre.
Impostorul de profesie este un om care inseala, este un suflet chinuit care a ales fara sa vrea si fara sa stie vreodata un traseu mult mai greu in ceea ce si-a propus sa atinga.
El este cameleonul care se adapteaza de fiecare data la orice situatie si care este constient de superficialitatea actiunilor sale. Este chinuit de minciuna in care traieste.
El este cel care adera la grupuri si idei pe care nu le intelege, este scriitorul care se ascunde in spatele conceptelor si ideilor care nu ii apartin, este séducatorul indragostit care la o luna dupa seara romantica cu vorbe frumoase si convingatoare, nu-si mai gaseste cuvintele. Am descris doua tipuri de impostura.Prima, ò forma usoara pe care o avem toti si care este normala pina la un anumit punct iar a doua este o forma grava , impostura ca mod de viata prin minciuna , prefacatorie si inselaciune.
Exista si un al treilea tip de impostura mai pervers, mai subtil si mai periculos.
Este vorba de mesajele media si publicitare. Cele mai multe mesaje te indeamna sa „fii tu insuti” , sa te alaturi unui anumit grup, iti spun ca ar fi bine sa fii unul sau altul dintre modelele pe care revistele, ziarele, filmele sau sloganurile ti le prezinta.
lti spun ca ar fi bine sa devii altcineva. Te transforma , te ametesc ,te fac sa-ti pierzi identitatea si te priveaza de continut. Devii un construct, un scalar al aparentelor, un impostor. lmpostura devine un mod de viata. Sentimentul de impostura nu apare decit la cei ce „reusesc” si a spune ca poate pune piedici in viata se datoreaza faptului ca e confundat cu rusinea. Rusinea se alatura culpabilitatii pentru a alcatui sentimentul de impostura. A nu fi cuprins de rusine atunci cind ai gresit , spune Aristotel, “e cea mai mare depravare”
,,Exista o limita a rusinii pe care omul o resimte in fata nimicniciei si neputintei sale, dar odata depasita aceasta limita , el gaseste o placere imensa in chiar sentimentul rusinii”.- spune Dostoievski
Sentimentul de impostura vine din uimirea primara de a fi in lume , din stranietatea faptului de a exista, ce fac eu aici ? Exista un loc si pentru mine? Am vreo legatura cu aceasta lume sau cu semenii mei? Sunt asemenea lor?
Nu este sigur ca cineva poate raspunde la aceste intrebari, si poate crede ca este acolo unde trebuie sa fie sau ceea ce trebuie sa fie.
Eu, fiinta umana am ocupat un anumit loc in lume si totusi nimeni nu ma asigura ca-l merit. Concluzia o va trage fiecare din noi.
Mai mult ca oricind trebuie sa meditam asupra existentei noastre.
”Cunoste-te pe tine insuti” este un dicton mai necesar ca oricind si poate vom putea raspunde vreodata la intrebarea : „Cine suntem , de unde venim si incotro ne indreptam „
