Românii de pretutindeni se întâlnesc la Bucureşti
Într-o intervenţie anterioară remarcăm şansele infime ale DRP-ului de a face ceva remarcabil util pentru românii scăpătaţi sau depărtaţi de România.
Îmi explică şi mie cineva de ce plătim pentru DRP?
Mi-au fost suficiente primele ore la simpozionul Diasporei „Hai Acasă” – care se desfăşoară în aceste zile la Bucureşti – ca să-mi dau seama că DRP-ul „păstoreşte” o Diasporă care are altă treabă. Practic cele două entităţi joacă în filme diferite.
Şi totuşi rădăcina problemei e comună. Suntem români şi ăsta ne ocupă toată mintea. Nu reuşim să ne coordonăm eforturile spre viitor, iar cei care pot, sunt într-o evidentă minoritate. Majoritari sunt oamenii ancoraţi în trecut, care îşi asumă meritul de a lupta pentru imaginea României. Însă cu acţiuni menite mai mult să stoarcă lacrima patriotului, decât să contribuie în mod real la schimbarea imaginii României sau la ajutarea coordonată şi utilă a românilor de peste hotare.
Primează încă minunatele noastre tradiţii, costume populare, sarmalele şi artiştii, mai rar contemporani. Nicio coordonare transpusă în viitor în: multimedia, colaborări cu ţările gazdă în cinematografie, IT, muzică, turism, gastronomie sau relaţii comerciale de orice natură.
Ce şanse are o comunitate care se identifică perfect cu individualismul, complice cu incapacitatea de a accepta că orice eveniment trebuie coordonat de oameni care se pricep la asta. Şi nu de şefi de asociaţii în căutare de un palmares. Palmares inutil, certificat de rezultatele de până acum.
Totul sub „păstorirea” DRP-ului.
Cornel Toma