O româncă din Spania, Ingrid Hodivoianu, încurajată de promisiunile ministrului Andrei Marga de „curăţenie” în consulatele României din străinătate, i-a trimis ministrului un memoriu despre dezastrul din consulatele din Spania.
Ingrid Hodivoianu a trimis acest memoriu şi Gazetei Româneşti, publicaţie pe care o consideră printre cele mai importante din diaspora românească.
Stimate Domnule Profesor Andrei Marga
Ministru de Externe al Romaniei,
Numele meu este Ingrid Hodivoianu, sunt cetatean roman cu resedinta in Spania, si traducator-interpret autorizat de limba spaniola. Am luat hotararea de a va trimite aceasta scrisoare-memoriu pentru ca, in calitate de ministru, trebuie sa stiti ce se intampla prin Consulatele Romaniei din tarile unde exista un numar mare de romani si pentru ca, inainte de a fi ministru, dumneavoastra sunteti un om de cultura cu o viziune zic eu diferita despre viata si oameni, lucru care, in principiu, ar trebui sa fie in beneficiul nostru, al romanilor de peste hotare, in momentul in care veti citi acest memoriu. Faptul ca nu ati lucrat niciodata in acest minister, este un motiv in plus care ma face sa cred ca nu dispuneti de toate informatiile care pot sa contureze imaginea reala a situatiei din consulatele Romaniei.
De peste doi ani ma gandesc la acest demers, asteptand sa soseasca momentul potrivit si totodata, sperand ca poate lucrurile vor reveni la normal, nefiind nevoie sa fie facut acest memoriu. Intentia mea nu este aceea de face rau cuiva, este ultimul lucru pe care il doresc, intentia mea este de a se produce in sfarsit acea schimbare in bine pe care o tot asteptam la consulate de ani buni. De aceea ma voi limita in a reda fapte si nu nume, fapte pe care dumneavoastra le puteti verifica.
Concret, problemele mai importante dintre cele cu care ne confruntam sunt urmatoarele (le voi prezenta pe rand, pe puncte):
– taxele de urgenta sunt incasate abuziv, sunt incluse in pretul serviciilor oferite, apar inclusiv pe paginile web incluse in pret si nu separat, asa cum ele sunt prevazute in lege. Pe site-ul MAE, unde este publicata legea privind taxele consulare se specifica foarte clar, citez:
” 5.a) Pentru inscrierea certificatelor de nastere eliberate de autoritatile straine in actele de stare civila romanesti, in termen de peste 6 luni – traducere efectuata la un traducator autorizat:
Inscrierea certificatelor eliberate de autoritatile straine 135 euro
Recuperari 5 euro
TOTAL 140 euro
· In situatiile in carea se solicita efectuarea servicului in regim de urgenta ( pe loc sau in cel mult 48 de ore), se va percebe o taxa suplementara de 15 euro.”
Concluzia? Aceste taxe ar trebui incasate doar cand “se solicita” efectuarea serviciului in regim de urgenta si nu incluse in pret obligatoriu, iar cine nu se aliniaza asteapta 6 luni sa primeasca, de exemplu, un certificat de nastere transcris.
Oamenilor li se incasau taxele de urgenta, insa certificatele erau eliberate in doua sau mai multe sapatamani
In anul 2010 am lucrat trei luni in Consulatul de la Barcelona, ma ocupam de traducerea, intocmirea si eliberarea Certificatelor de stare civila romanesti .
Oamenilor li se incasau taxele de urgenta, insa certificatele erau eliberate in doua sau mai multe sapatamani. Bietii de ei nici nu stiau ce platesc, li se spunea sec, 110 euro sau 155, dupa caz, insa nu stiau ce reprezinta aceasta suma.
Si acum taxele sunt afisate in cuantumul lor total si nu defalcat pentru ca omul sa poata sti ce servicii consulare achita, sa poata alege sau nu efectuarea de servicii in regim de urgenta.
Chiar acum doua luni unui roman din localitatea unde locuiesc i-a fost refuzata eliberarea (recuperarea) certificatului fetitei pe motiv ca nu a platit taxa de urgenta, spunandu-i-se ca in acest caz termenul este de 6 luni, el mergand sa il ridice dupa doua luni de la depunere. Este un abuz, pentru ca, certificatele se completeaza de catre functionar in ordinea numarului de intrare a cererii in registrul de intrari, indiferent daca este sau nu urgenta. Asa lucram eu in 2010. Concluzia?? Nu platesti taxa de urgenta volens nolens, astepti sase luni. Gestul nu poate fi considerat decat pura intimidare sau determinare fortuita la plata unei sume. Aparent 15 euro nu reprezinta o suma, insa pentru acesti bieti oameni poate reprezenta, mai ales acum cand cel putin in Spania se practica o excludere generalizata a romanilor iar multi dintre ei traiesc doar din ajutorul de somaj sau din ajutorul social.
Inclusiv in incinta consulatului taxele sunt afisate per total, incluzandu-se taxa de urgenta, fara alte explicatii si nefiind precizat faptul ca este o taxa optionala.
Faptul ca mai multe consulate afiseaza preturile totale si nu defalcat imi dau senzatia ca aceasta practica este cunoscuta totusi la Bucuresti si chiar tolerata.
– din cele constatate de mine in urma celor citite pe pagina web a consulatelor din Barcelona si Milano (am ales doar aceste doua consulate pentru ca la Barcelona am lucrat, iar Milano este mai reprezentativ), exista diferente intre taxele percepute pentru acelasi serviciu consular. Exemplu: transcriere certficat de nastere la Barcelona (in termen de pana la 6 luni , traducerea fiind efectuata in afara consulatului) este 110 euro suma reprezentand transcrierea(90), recuperarea (5) si taxa de urgenta (15); la Milano procedura este diferita: transcrierea pentru un certificat de pana in 6 luni costa 125 de euro, in acest pret fiind din start inclusa traducerea. La Milano, in cazul transcrierii certificatelor de casatorie in regim de urgenta, taxa de urgenta este de 30 de euro. De unde reies 30 de euro cand se transcrie un singur certificat? Probabil de la traducerea pe care cei de la Milano te obliga sa o platesti, fiind inclusa in pret.
Concluzia: “cate bordeie atatea obiceie”, vorba romanului, telul este ca incasarile sa fie cat mai mari. Imi amintesc ca la una din cele cateva sedinte la care am participat in scurta perioada in care am lucrat la Consulatul din Barcelona, se dadeau indicatii de genul: “vedeti pe unde mai puteti adauga un formular in plus pentru a mari sau adauga o taxa pentru ca trebuie sa avem incasari ca sa ne justificam prezenta aici.” Acest lucru si multe altele vi le poate confirma o alta colega, tot din comunitatea romaneasca, care a lucrat acolo si care a plecat la scurt timp dupa mine, la sfarsitul lui iunie 2010. Acesta doamna, un om de un rafinament extraordinar, a lucrat cu intreruperi de cand a fost infiintat consulatul din Barcelona, cunoscandu-i pe toti cei ce in opt ani au lucrat in acest consulat. In iunie 2010 a plecat din aceleasi motive ca si mine: nu a mai suportat modul in care era tratata si lipsa de respect pentru munca dansei.
Acestea au fost doar doua exemple de taxe consulare incorect comunicate, ele pot continua dar nu imi permit sa va rapesc timpul.
– in ceea ce priveste eliberarea chitantelor cu regim special si aici exista nereguli, in sensul ca, nu se poate invoca lipsa de spatiu pe hartie pentru a explica ca pe chitante se trec doar sumele totale platite si nu defalcat, pentru fiecare serviciu consular in parte, asa cum cred eu, ar fi normal. Oamenii trebuie sa stie in detaliu ce servicii au achitat statului. Se profita insa de nestiinta lor, fiind cunoscut faptul ca in tari precum Spania unde numarul romanilor este foarte mare, in marea lor majoritate sunt oameni obisnuiti care au venit aici sa munceasca si nu au habar de legi. Cu siguranta in tari precum Canada romaníi nu sunt tratati in acest fel.
– o alta problema importanta este protectia consulara. Anul trecut am fost rugata de un roman sa ii traduc niste documente pe care le primise de la autoritatile spaniole, dupa ce acestea ii luasera copilul la nastere. Acest om, s-a prezentat ulterior nasterii fetitei la Consulatul din Barcelona unde a comunicat faptul ca spaniolii nu vor sa ii dea fetita, si nici macar nu i-o arata, neintelegand de ce. A mentionat ca l-au pus sa semneze niste documente (cazul este complex si sunt multe de relatat) dar ca tot nu vor sa ii arate copilul. A fost facut cretin, reprosandu-i-se faptul ca a semnat fara sa stie ce. A plecat si la scurt timp, printr-o alta cunostinta, m-a sunat pe mine si m-a rugat sa ii traduc documentatia. Semnase de fapt o declaratie de renuntare la drepturile parintesti fara a sti ce semneaza in realitate. A fost momentul in care eu m-am implicat, am scris un memoriu la MAE si altul la Presedintia Romaniei, iar cazul a fost preluat de unul din viceconsuli, care nu a facut prea multe, adica nu a facut aproape nimic in situatia in carea avea destule parghii legale pentru a intreprinde un demers temeinic pe langa autoritatile din Catalunya.
Am aflat ulterior ca a afirmat intr-un anumit context ca nu este bine sa ii suparam pe spanioli. In primul rand, unul din motivele pentru care viceconsulul care se ocupa de caz trebuia sa sesize autoritatilor spaniole de comiterea unui abuz, este acela ca nu au fost respectate articolele 7 si 8 din Conventia cu privire la drepturile copilului adoptata de Adunarea Generala ONU la 20.11.1989 conventie semnata si de Romania si de Regatul Spaniei. Mie mi-a explicat ca nu mai poate face nimic dupa ce in prealabil a avut un schimb banal de corespondenta cu autoritatile de specialitate implicate, pe un ton destul de supus. Am avut o discutie destul de dura pe aceasta tema cu viceconsulul explicandu-i faptul ca spaniolii nu au respectat drepturile acestui copil, insa tot nu am reusit sa schimb cu ceva lucrurile. Persoana in cauza a plecat in scurt timp de la post, iar noua echipa a preluat cazul acestor oameni; doamna consul care venise recent la misiune de la sefia pasapoartelor Cluj, un om deosebit, in opinia mea, s-a aratat interesata in a face ceva pentru acesti oameni.
Din nou nu s-a mai facut nimic. La scurt timp am discutat cu doamna Consul General pe acesta tema insa mi-a comentat ca ei nu pot face nimic, ca este problema avocatului. Atunci mi-am explicat de ce doamna consul nu a mai putut face nici dumneaei ceva, nu avea permisiunea. Am fost chiar intrebata de comisia care a facut un studiu psihosocial acelor oameni de ce consulatul nostru nu da o mana de ajutor. Aceasta comisie a dat un raport favorabil pentru a-si putea recupera copilul insa cei de la adoptii nu vor sa il inapoieze si pe 11 iulie anul in curs, va incepe procesul, eu fiind cea care i-a ajutat pe acesti oameni, gasindu-le un avocat. Pentru acest motiv mi-au spus ca ar fi fost bine ca acest caz sa fie urmarit si de catre consulat. Copilul are acum un an si trei luni iar acomodarea lui cu parintii va fi dificila in cazul in care il vor recupera. Pentru acest motiv factorul timp este esential si un ajutor din partea autoritatilor romane ar fi nu numai util ci si firesc.
Acesta este unul din multele cazuri de abuz din partea autoritatilor spaniole indreptate impotriva cetatenilor romani. L-am redat pe acesta pentru ca am cunostinta despre cum s-au derulat lucrurile. Ele sunt mult mai multe si un lucru este clar: celor de aici nu le pasa nici de romani si nici de cei ce ne reprezinta.
– in privinta traducerilor autorizate efectuate de catre misiunile diplomatice in temeiul Art. 5, 8,13 si 91 din Legea 36/1995 publicata in MO 732/18.10.2011 cu aplicabilitate din 21.10.2011, consulatele care nu au angajati sau colaboratori traducatori autorizati, conform Art.91, nu ar trebui sa efectueze traduceri autorizate.
In sprijinul acestei afirmatii vine art.1 pct.3 din Legea 178/1997 privind autorizarea si plata traducatorilor autorizati si coroborarea acestuia cu Art. 91 din Legea Notarilor care stipuleaza ca notarul poate efectua traduceri daca este autorizat pentru acest lucru. In consecinta, daca misiunilor diplomatice le sunt transferate sarcini notariale in conformitate cu aceasta lege atunci ar trebui sa le fie transferate si obligatiile precum si restul prevederilor specifice desfasurarii activitatii notariale, cum este art 91. Inca o incalcare a legii, consider eu, prin interpretatrea ei eronata din partea autoritatilor, in cazul de fata MAE.
Avand in vedere cele enumerate mai sus imi permit domnule Ministru sa va solicit analizarea lor intr-o maniera obiectiva precum si a posibilitatii dispunerii unor masuri cu aplicare imediata in misiunile diplomatice ale Romaniei cum ar fi:
- Afisarea defalcata a taxelor consulare asa cum apar ele in Legea 198/2008 pentru ca oamenii sa aiba cunostinta despre ce anume trebuie sa achite si pentru ce;
- Eliberarea chitantelor fiscale detaliat in care sa fie trecut fiecare serviciu consular prestat in parte;
- Analizarea problemei traducerilor autorizate in lumina prevederilor Legii 36/1995 citita si aplicata in ansamblul ei si nu doar aplicarea unor articole luate separat si delimitate de corpul legii pentru a se justifica efectuarea unui anumit serviciu, in cazul de fata traduceri autorizate, chiar daca nu se indeplinesc conditiile prevazute de lege, doar pentru a se obtine profit.
- Infiintarea unui numar de telefon gratuit sau a unui registru de reclamatii, unde cetatenii pot sesiza tratamentul necorespunzatoer aplicat de functionarii consulari in relatia cu acestia (insulte, refuzul prestarii unor servicii, refuzul faciltarii de informatii privind procedurile consulare aplicabile sau comunicarea acestora incompleta, refuzul protectiei sau a asistentei consulare in conformitate cu metodologia prevazuta in Manualul Consular, precum si orice alt fapt ce aduce atingere demnitatii sau integritatii persoanei).
- Analizarea atributiilor specifice, in scopul simplificarii procedurilor, prin reducerea numarului si a tipurilor de acte ce trebuie completate de catre fiecare persoana, economisindu-se in acest fel timp, resurse si facilitand posibilitatea de a rezolva cererile mai multor persoane in acelasi interval de timp.
- Dupa modelul Consulatului General al Romaniei la Toronto, publicarea pe paginile web ale consulatelor romanesti din alte tari, in special in tarile cu numar mare de romani, a formularelor necesare fiecarui demers in parte precum si explicatii detaliate pentru fiecare serviciu oferit cu scopul evitarii aglomeratiei la ghisee (coada pentru obtinerea de formulare, coada la depunerea lor etc), diminuarii suprasolicitarii functionarilor consulari si imbunatatirii randamentului acestora in rezolvarea sarcinilor de serviciu.
- Trimiterea la posturi a unor diplomati care sa dovedeasca daruire fata de misiunea pe care o au, seriozitate, colegialitate si onoare, nu doar carierism (am intrat in posesia unor informatii despre situatia unui diplomat care plecand de la post din Barcelona, a sters parte din baza de date a consulatului pentru ca noua echipa sa nu aiba nici o parghie de pornire, caz ce poate fi confirmat de inca actuala conducere a consulatului), oameni care sa doreasca sa isi ajute semenii, oameni cu constiinta si intelegere fata de problemele reale si de cele mai multe ori dramatice ale romanilor din afara tarii (renuntandu-se la practica inventarii taxelor, pentru a mari incasarile la buget), oameni care cunosc limba statului unde sunt trimisi pentru ca este inadmisibil sa reprezinti o tara intr-un stat a carui limba oficiala este una de larga circulatie internationala iar tu sa nu o cunosti.
- Incadrarea de personal competent, bine pregatit, care sa aiba notiuni de drept necesare in activitatea notariala, notiuni de legislatie atat romaneasca cat si locala, cunoscatori ai manualului de procedura consulara, intr-un cuvant profesionisti (pe mine ma suna oamenii inclusiv sambetele si duminicile si ma intreaba ce au de facut in anumite situatii pentru ca fie la consulat nu rapunde nimeni, fie nu au primit informatia completa, fie au fost tratati necorespunzator); pe mine nu ma deranjeaza sa ii ajut, insa ma deranjeaza faptul ca se profita de nestiinta acestor oameni care au nevoie de ajutor real.
- Trimiterea la post a unor persoane cu experienta in munca consulara, nu ucenici, pentru ca in Spania si Italia, avand in vedere numarul mare de romani, activitatea specifica este una extrem de dificila, complexa si cu un volum mult superior celorlalte consulate din tari fara prea multa imigratie de origine romana. Spun asta pentru ca aici la Barcelona, urmeaza sa se schimbe o parte a echipei si va rog din suflet nu trimiteti personal fara experienta asa cum am inteles ca va sosi in vara.
- Numirea sefilor de misiune sa fie facuta pe criterii de experienta in ceea ce priveste procedurile specifice muncii consulare, legislatia specifica aplicabila, limba statului unde se face numirea (in cazul nostru spaniola), precum si o minima cunoastere a legislatiei si a modului de functionare a statului respectiv pentru o mai mare eficienta manageriala si relationala la nivel de state, in folosul cetateanului pe care este trimis sa il sprijine si sa il reprezinte. Fac aceasta afirmatie gandindu-ma la Barcelona, pentru ca aici inca nu a fost facuta nici o numire pentru postul de consul general, si de aceea imi permit sa va cer sa ne trimiteti un om dispus sa ajute si sa sprijine in mod real, fara a mai fi creata acea distanta intre cei de “sus” si cei de “jos”, un om care sa aiba abilitati manageriale reale, care sa poata organiza si conduce institutia astfel incat sa existe rezultate bune iar oamenii sa simta in sfarsit ca exista un interes real al statului roman pentru ei si problemele lor. Nu faceti greseala de a numi un sef de consulat avand in vedere doar perspectiva alegerilor din toamna, numiti un om care sa sfinteeasca locul, un om pentru oameni, un om pe care oamenii sa il aprecieze si veti vedea cum lucrurile se vor schimba iar perceptia oamenilor in legatura cu cei ce luceraza in consulate nu va mai fi aceeasi. Cu siguranta beneficiile vor fi de ambele parti.
Inainte de a incheia, fac din nou mentiunea ca intentia acestui demers nu este nici pe departe aceea de a face rau cuiva, este doar un semnal de alarma in ceea ce priveste necesitatea intrarii in normalitate din acest punct de vedere, necesitatea schimbarii reale atat in modul de lucru, cat si in ceea ce priveste resursele umane, schimbare pe care o asteptam de doua decenii.
Va multumesc pentru faptul ca ati avut rabdarea sa cititi aceste randuri (nu putine, insa nici pe departe suficiente pentru a reda in detaliu situatia reala) si inchei cu speranta ca ele vor avea ecou in constiinta dumneavoastra. Va transmit intreaga mea consideratie.
Ingrid Hodivoianu
Barcelona, iulie 2012
