Cum a fost la noi: Locuiesc la Trieste, un orăşel cu iz austro-ungar de la graniţa cu Slovenia, din 2004, de când o bursă Erasmus m-a făcut să mă îndrăgostesc de oraş. Tot de pe atunci încerc să îmi scot românii din Trieste la vot, la filme româneşti, la evenimente de 8 martie şi de 1 Decembrie. De cele mai multe ori mă blochează pe WhatsUp şi mă scot de pe Facebook de la o astfel de îndrăzneala.

Miercuri seară, văd pe reţele ce se întâmplă în ţară. Păi noi ce facem? încep să scriu celor din lista, cei au rezistat anilor de epurare: „Bună tuturor! Cred că aţi văzut ce se întâmplă acum în România. Că societate civilă e important să votăm iar atunci când politicienii aleşi îşi bat joc de ţară şi de statul de drept, e important să reacţionăm. Ce idei şi propuneri aveţi?”.

Răspunsul e aproape imediat. Ieşim în stradă. Trec două zile de idei frenetice pe grupul WhatsUp creat pentru ocazie, unde se vehiculează orice idee, de la steaguri până la casetofoane, pancarte, lozinci. Prima victima: decid să merg la Poliţie vineri dimineaţă pentru autorizaţie în locul unui participant care promisese acelaşi lucru, fără că eu să văz prin sutele de mesaje de pe grup trebuşoara asta. Acuzată fără drept de apel de dorinţa de a fura scenă unui voluntar cumsecade, sunt scoasă fără să am dreptul să crâcnesc de pe reţelele respectivei cu cererea fermă de a o elimina din lista. Ceilalţi rămân niţel şocaţi de reacţie, după 10 minute sunt însă la Questura, am autorizaţia în mâna, iar după câteva ore activitatea începe şi mai frenetic.

Vineri facem grupul Facebook. E privat, nu e bine, nu ne vede lumea din ţară, facem altul public, e bine acum. Am creat un manifest anti-corupţie, deja duminică suntem acuzaţi de cei din grup că suntem ca pe vremea comuniştilor, nu lăsăm oamenii să strige năduful adică jos ciuma roşie. Cum să limităm libertatea de expresie a omului care nu citeşte nici manifestul, nici recomandările? Să strige, să-şi facă pofta ce-o poftit. Lăsăm la latitudinea fiecăruia, publicăm versiunea finală a manifestului şi recomandările, le citim doar noi cred.

Între timp orele de voluntariat se acumulează. Gabriela a pregătit steagurile. Adriana a cumpărat materialul, Felix are numerele mai multor români dintr-o asociaţie laică de care nu aveam habar şi îi va contacta, Tania îmi trimite numerele unor prieteni şi rude dintr-un alt orăşel de pe lângă Trieste, Gorizia, Vlad vine cu aparatul, Elena aduce oameni din Monfalcone, un orăşel mai mic ca Galaţiul nostru, dar cu un şantier naval. Laura învaţă pentru sesiune dar scrie pe Grupul Facebook „Românii din Trieste şi din Diaspora”, eu sun oamenii care se revoltă şi le explic că vrem un protest civilizat să ne susţinem ţară, Adriana ataşează 2 bancnote de 100 de RON, pe pancartă „Break the corruption chain”, bani care vor dispărea până la sfârşitul demonstraţiei. Se dă vină pe un cerşetor român văzut în zona, mama lor, ne strică imaginea.

Părintele ortodox din Trieste este invitat, nu îmi răspunde, scriu soţiei dumnealui, nici. Nu ne înţelegem de când a pus acum ceva ani pe pereţii bisericii Ortodoxe „femeia care avortează va arde în iad”. Nu a apreciat că l-am reclamat la Patriarhie şi la asociaţiile de protecţie a femeilor. Mai multe detalii aici: http://danielanegru.blogspot.it/2012/05/women-will-burn-în-hell-according-to.html

A venit ziua şi ora cea mare. Duminică, ora 4 după-masă, Piazza della Borsa, buricul târgului, sau mă rog ficatul, suntem de la buric pe stînga cu spatele la mare. 30 pe grupul WhatsUp, cam 150 pe Facebook. Plouă, deci îmi imaginez că vom fi vreo 5 în piaţă. Vine lumea, nu îmi vine să cred, suntem vreo 100. Scandăm, lozinci amuzante, cântăm, dansăm. Mă îndepărtez discret când se scandează de ciumă, electoratul PSD ori nu e prezent ori nu reacţionează. Totul în ploaie, că e mai romantic.

Loredana aduce un aparat tip karaoke al fetiţei ei de 7 ani şi jumătate, nu e singurul copil prezent şi mă bucur. Îi mulţumesc copilului şi îi pun la gât una din eşarfele tricolore ale lui Gabi. Cu microfon reuşim să vorbim, punem muzică prin smartphone, povestim. Eu le spun că am fost singura care nu a dat şpagă în autocarul spre România, prima şi ultima dată când am călătorit astfel, şi corupţia va mai există atâta timp cât autocarul continuă să bombăne că de ce dom-le toată lumea da 5 euro, da şi tu ce tot opui rezistenţă?!

Domnul Viorel ne povesteşte de Revoluţie, de mineri, loveau în cei cu barbă şi blugi. Gabi adaugă pe gânduri, loveau şi fetele machiate, de ce oare… Se ascultă, se fumează, se vorbeşte.

Sunt trasă de mînecă. A venit Dl Consul! Ah, doamna Daniela, nu aţi informat consulatul despre această adunare a comunităţii romîneşti. Mă fac roşie. Vreţi să transmiteţi ceva Guvernului? Îl apreciez pe domnul consul, e un om direct. Mă uit la mulţimea din ploaie, mă uit din nou la dumnealui. Va trimit mail, zic eu. Începe din nou muzică, nu se mai aude nimic şi ne salutăm.

Adunarea se temina pe la ora 6. Mulţi oameni, fiecare cu dorinţa şi ideea lui, comitetul de organizare a vrut să îi adune pe toţi, sub aceeaşi idee, a unui Românii în care vrem să trăim cu toţii. Strângem tot ce am adus, lăsăm curat, banii deja au dispărut de pe pancarta Adrianei şi suntem felicitaţi de poliţiştii italieni care, în uniformă şi în civil, au stat cu noi. Pentru că am fost extraordinar (asta mai lipsea!) de civilizaţi şi pentru că am ieşit în stradă, ce bine dacă am face şi în Italia aşa…

Azi, ziua după protest la Trieste, avem fotografii şi filme în ploaie. Ne pasă. Am lucrat că o maşinărie bine unsă, am comunicat, am venit, am discutat politică aşa cum trebuie, răbdător, am încercat să îi includem pe toţi, fără discriminare. Am ascultat bucătari, sudori, zidari, îngrijitoare, profesori, electricieni, tâmplari. Toţi au ceva de zis, toţi vor să înţeleagă, mulţi vor se întoarcă. Dincolo de o tema comună, cea a corupţiei care ne-a adunat în această duminică, Vlad vrea să vorbească despre defrişare, Gheorghe despre zăcămintele ţării, Răzvan ar vrea să susţină sportul pentru copii, eu îmi bat la cap părinţii de 13 ani pe tema colectării separate a deşeurilor şi a valorizării lor. Vicenţiu a aflat de noi abia duminică seară şi ne se alătură luni pe Grupul Facebook împreună cu alţii.

Unii ne scriu furioşi luni că dacă ştiau că nu suntem anti ciumă nu mai veneau ei duminică, că dacă nu am zis nimic atunci ciocu’ mic să le publicăm postările cu titlul protestul anti PSD. Rămânem fermi şi politicoşi şi le trimitem spre citire manifestul. Le trimit şi numărul de telefon că să stăm de vorba. Suntem cu voi România, civilizat, frumos, educat.

Iulia Daniela Negru, Trieste

foto: Vlad Iulian Ștefan

Românii din Milano au protestat pe ploaie: ”Anulați și plecați!”