Gândindu-mă la luna august, la vacanţă, m-a prins nostalgia copilăriei…
August era luna cea mai lungă şi cea mai încărcată de sarcini pe care mama ni le dădea. Toate cele patru surori în vacanţă, şi cele mari de liceu, şi noi cele două mici, aşa că mama ne planifica o grămadă de treburi pe care trebuia să le facem… de smuls fasolea şi de bătut, de pus la uscat, de ciuruit şi ales, apoi de spălat lâna tunsă de la oi, de smuls ceapă, de scos cartofii, de tăiat verdeţurile şi de pus la uscat, la sare…
…şi multe altele pe care le făceam bucuroasă în primele zile, dar după asta fugeam şi mă ascundeam prin grădină să citesc, să mă joc cu gloată de verişori, toţi aproape de aceiaşi vârstă cu mine, sau să fac tot felul de trăsnăi (pentru că eram foarte creativă din acest punct de vedere).
Degeaba mă strigau şi mă căutau surorile mele, eu eram în lumea mea, tăceam chitic şi le lăsăm să facă singure bună parte din treburi. Câte ceva trebuia să fac şi eu, deoarece se apropia 29 august şi era bâlci la Bârlad, trebuia să mă comport bine ca să mă ducă tata.
Bâlciul… câtă magie, bucurie şi fericire îmi dădea numai gândul că se apropie. Strângeam bănuţii de prin casa într-o cutie transparenţă de Faringosept şi în fiecare zi mi-i numărăm şi stăteam cu ochii pe buzunarele tatei, nu scăpăm niciun mărunţiş.
Seara, înainte de bâlci mă duceam la bunici şi conform tradiţiei îmi primeam cei 5 lei… (bunicii dădeau la toţi nepoţii bani pentru bâlci, dar cine nu lua premiu la şcoală primea doar 3 lei). Eram 13 nepoţi între 7-12 ani şi desigur că nu le venea uşor din pensioara lor de 100 de lei, să facă acest efort. Dar ne dădeau cu dragă inimă.
Noaptea de 28 august nu dormeam… oricum trebuia să mă trezesc la 4 jumătate ca să plecăm, erau 12 km de drum, mergeam cu căruţă, tata şi unchiul umpleau căruţă cu copii, aşezau la căruţa obloanele alea înalte, puneau în coşul căruţei fân şi deasupra o pătură şi plecăm în toiul nopţii.
Ceilalţi verişori săreau, se jucau, chiuiau, dar mie, de fiecare dată îmi plăcea să stau cu faţa în sus pe fânul din căruţă şi să mă legăn cu stelele care se mişcau odată cu mine, şi luna la fel. După ce treceam de Dealu’ Mare, începeam să coborâm spre Bârlad, părăseam stelele ca să văd luminile oraşului, mă fascina imaginea şi aş fi dorit să trăiesc acolo – pentru mine Bârladul putea fi Londra, Viena, Paris… oraşul din cărţile pe care le citisem…
La bâlci, tata ne cumpără ceas, ochelari şi sfârlează, toate din plastic, colorate… apoi mâncam vată de zahăr, acadele din acelea lungi făcute de ţigănci, ne urcăm în „iuj” – scranciobul acela mare, în bărcuţe, apoi în căluşei şi paraşute.
Apoi ne ducea tata la circ, unde vedeam o maimuţă şi un şarpe în vitrină, şi cam atât… la magicieni nu puteam merge, spunea tata că nu e voie cu copii, pentru că e o doamnă cam dezbrăcată pe acolo… De fapt am înţeles mai târziu că era cu bilet de intrare înăuntru şi că tata nu îşi putea permite asta.
După distracţie ne duceam la iarmarocul de animale unde era lăsată căruţa şi mâncăm pepene roşu cu pâine proaspătă, pentru că în ziua de 29 august e post şi nu puteam mânca mititei, tot mai târziu am înţeles că de fapt tata nu îşi putea permite mititeii…
Dar era tare frumos, aveam atâta bucurie în suflet…
Aurelia Ceoromila
Aurelia Ceoromila, prima străină în consiliul local din Arezzo: „Nu intenţionez să fiu numai reprezentanta cetăţenilor români”
Născută la Bârlad, Aurelia Ceoromila a terminat Facultatea de Chimie Alimentară şi a lucrat ca subinginer timp de 11 ani la Combinatul de mezeluri din Vaslui, până la falimentul societăţii. Apoi s-a recalificat, lucrând ca educatoare, după ce a absolvit Institutul Pedagogic din Iaşi (1998). A venit în Italia, la Arezzo, în 2004, unde a urmat un curs de asistenţă de bază şi s-a angajat într-un cămin de bătrâni. Are două fete: cea mai mică a absolvit liceul la Arezzo, iar cea mare lucrează la Bucureşti, unde a absolvit Facultatea de Arhitectură.
În 2011, Aurelia a candidat pentru un loc de consilier la primăria din Arezzo, în regiunea Toscana. A candidat pe o listă de stânga, care l-a susţinut pe primarul în funcţie, Giuseppe Fanfani (PD), care a şi câştigat al doilea mandat. Sloganul ei a fost „Vocea ta în consiliul comunal”. A obţinut 121 de voturi. La Arezzo trăiesc oficial circa 4500 de români. În prezent este consilier comunal la primaria din Arezzo, datorită retragerii din Consiliul Comunal a unui consilier PD.
