În Italia se spune că anumite personaje inamovibile au pile sfinţi în Paradis. Hanno dei santi in Paradiso! Apropo de sfinţi: unii par bătuţi în cuie pe scaun, mai ceva ca Isus Hristos pe cruce!
Este şi cazul ambasadoarei de la Roma care, nu demult, fusese propusă pentru titlul de sfântă, pentru că a organizat atât de bine alegerile încât nu a murit nimeni… Ma poco ci è mancato!, ca să facem apel tot la înţelepciunea italiană.
Preşedintele Klaus Iohannis afirma, imediat după alegeri, că „cineva trebuie să plătească cu funcţia. […] Este un gest minimal să fie retraşi ambasadorii şi consulii de acolo unde românii au fost umiliţi. Nu pot să accept să existe situaţii unde concetăţeni de-ai mei să fie trataţi cu gaze lacrimogene pentru că vor să voteze”.
A trecut un an şi câteva luni de la alegeri, dar d-na Constantinescu doarme liniştită la Roma, nici urmă de acel „gest minimal” invocat de Preşedinte.
Din punct de vedere juridic, Convenţia de la Viena din 1961, cu privire la relaţiile diplomatice, ratificată de către România în 1968, recită la art. 3, alin. b): „funcţiile misiunii diplomatice constau în special în a ocroti în statul acreditar interesele statului acreditant şi ale cetăţenilor săi, în limitele admise de dreptul internaţional”. Ori, în cazul nostru nu rezultă că au fost ocrotite drepturile cetăţenilor români în Italia ci, mai degrabă, au fost umiliţi şi, în plus, le-a fost încălcat dreptul constituţional la vot!
Dat fiind faptul că a trecut ceva timp, ne-am gândit că sus-numita este atât de indispensabilă pentru misiunea diplomatică încât dacă ar fi retrasă, ar compromite relaţiile dintre România şi Republica Italiană! Dar nu este cazul, fiindcă se ştie că domnia sa întreţine relaţii cu persoane cu reputaţie de-a dreptul dubioasă.
Bine, atunci ne întrebăm, poate retoric, de ce mai este încă în funcţie? Mulţi susţin că ambasadoarea „face parte din serviciile secrete şi că i-ar fi fost acordate câteva stele în plus”. Bine, dar poate aceste „stele” şi abilităţile profesionale erudite ar fi mult mai utile în organizaţiile internaţionale, fundamentale pentru imaginea ofilită a României: ca de exemplu FAO (organizaţie care ar trebui să combată foamea populaţiilor pauperizate dar, în schimb, distribuie beneficii pecuniare foarte mari membrilor acesteia, deci se ocupă de foamea altor indivizi), la ONU (care, din punct de vedere formal, ar trebui să menţină pacea şi securitatea internaţională, dar nu prea reuşeşte) sau la NATO (acolo se adună lumea cu stele). Dar la FAO este deja şi se îmbuibă, la ONU a plecat fostul ambasador de la Londra şi, apoi, se apropie uraganul Mogherini, scapă cine poate, probabil se va desfiinţa organizaţia. Iar la NATO trebuie să ştii musai ruseşte, de acum înainte. Sau poate ştie?
Apropo de Federica Mogherini, până şi ea, această Dana Constantinescu a Italiei, pare că va fi dată jos, ca statuile lui Lenin, din scaunul de Ministru de Externe al UE şi reciclată la ONU.
Avem o soluţie pentru încheierea crizei ambasadorilor. Având în vedere că toţi ceilalţi ambasadori responsabili de umilirea românilor au fost avansaţi – Jinga la ONU, Comănescu la MAE via Cotroceni, Mazuru la Viena, rămâne, prin urmare, doar Roma cu onoarea neavansată. Propunem avansarea ei în funcţia de ambasadoare a Daciei, cu sediul la Columna lui Traian. Promitem să-i furnizăm steagurile cu Lupul Dacic. Prietenii ştiu de ce!
