Adrian Bogdan
Am votat pentru prima dată în Italia. În calitate de cetățean italian. Am ținut mult să votez, să văd ce înseamnă asta pentru mine în realitate, ce efect îmi face. Eu, emigrant român în acestă țară. Prima impresie așa la cald? M-a făcut să mă simt acasă! Parcă aș fi votat la Vâlcea!
Unde locuiesc eu comuna este mică. Primarul, o doamnă de la Lega Nord, mă cunoaște bine din anii trecuți când eram activ pe plan politic. Era acolo la secția de votare cu toată echipa administrativă a primăriei. Ceremonia primirii cetățeniei mi-a fost făcută de dumneaei. Știe că eu nu votez Lega – nici acum și niciodată. Dar m-a primit cu „Bună ziua!”, și cu „Vă rog intrați!”, oricum.
Am văzut-o în alte ocazii cum îi tratează pe românii din comună. Cu indiferență maximă, ca să nu spun altfel. Pe mine m-a primit cu zâmbetul pe buze, chiar dacă știe ea cum votez eu! Și ăsta-i primul efect al faptului că votez, că-i sunt egal cel puțin în acest fel. Și că merit respect ca orcine altcineva! Nu mai sunt doar un emigrant nedorit!
În localitatea unde locuiesc eu, străinii nu votează. Sunt total dezinteresați de politică! Nu sunt decât doar câteva sute.Nu cred să fie mai mulți de câțiva, câte degete, care să meargă la vot. Un străin care votează este un lucru foarte curios într-o astfel de comună, cum ar fi un ursuleț panda în libertate. Nici nu știu cum să se comporte cu tine, ești prea ciudat pentru ei.
Mai ales în nordul Italiei, într-o mică comună, unde majoritatea sunt leghiști! Citești nedumerire pe fețele lor. Poate ciudă că și tu ai dreptul să alegi pentru ei. Dar nu mai au ce-ți face, ești ca ei, trebuie vrând nevrând să te respecte! În trecut a trebuit de multe ori să răspund la întrebarea: „Ce-ți trebuie ție cetățenie, doar o ai pe a ta, nu-i suficientă!?”. Nu este! Nu este pentru că eu am ales să trăiesc aici.
Am ales să fac din Italia casa mea și nu vreau să mă simt oaspete la mine acasă! Și acum, pentru prima dată de când locuiesc aici, m-am simțit cu adevărat acasă! Am vrut și am reușit să-i pot privi în față pe toți, leghiști sau nu, să mă simt egal în drepturi cu ei!
Dat fiind că la obligații am fost mereu primul. Ca și emigrant nu poți să te substragi de la obligații! Sunt primele pe care le cunoști! Votând, ai așa o senzație nouă, ca și cum s-ar fi meritat! Tot ce ai făcut, tot parcursul pe care ai mers. Sacrificiile și frustrările pe care le-ai trăit. Pentru că scopul tău nu a fost niciodată să încetezi de a mai fi român, dar de a fi egale cu vecinul tău care te-a privit mereu chioriș.
Am votat realizând că în localitatea mea aș putea fi unicul român care votează. Și asta mi-a dat impresia că sunt responsabil cumva. Nu de rezultatul votului, nu aș avea cum. Dar de imaginea pe care românii o au în această localitate. Acea localitate condusă de Lega Nord unde românii sunt trimiși mai mereu la plimbare când merg la primarie cu probleme mai speciale.
Am trăit astăzi senzația că pot să decid pentru mulți alți români; pentru cei care nu merg la vot pentru că nu vor sau pentru că e mai plăcut să nu-i intereseze. Cei care privesc Italia ca pe o gară în viața lor din care ar vrea de foarte mulți ani să plece. Dar unde trenul nu mai vine!
Referendum în Italia: aproape 60% dintre votanți au fost împotriva reformei constituționale. Renzi și-a anunțat demisia
