La Cerignola, românii sunt constrânși să lucreze 10 ore pe zi pentru a câștiga numai 20 de euro. La Cerignola, românii își țin în sclavie conaționalii. La Cerignola, românii trăiesc în locuințe mizere și în condiții igienico-sanitare foarte proaste, printre gândaci și resturi de mâncare, de haine, căutate și găsite în pubelele de gunoi.
Dar în această situație nu sunt numai români. Situația este generalizată. La Repubblica a realizat anul trecut un reportaj pe câmpurile de roșii din Puglia, intitulat „Noii sclavi albi ai roșiilor puglieze”, semnat de Giuliano Foschini.
La 50 de ani Antonia se gândea că nu mai trebuie să vadă lumea cu capul în jos. Și în schimb, la zece ani după ultima oară, își privește din nou viața întoarsă pe dos: cu picioarele depărtate, cu capul care cu greu ajunge la nivelul genunchilor, brațele care se întind spre pământ, degetele care interceptează fructele roșii având grijă să le evite pe cele mai verzi.
Astfel Antonia a ajuns să culeagă din nou roșii. „Spusesem gata, nu pot să fiu sclavă pentru un pumn de mărunțiș. Dar nu lucram de două luni, nici pe câmp nici călcătoreasă. Și astfel acești 20 de euro pe zi prind bine acasă. Dar nu spinării mele”.
Antonia este una dintre cei peste 800 de italieni care, arată sindicatul Flai-Cgil, de anul acesta s-au întors pe câmpurile foggiene pentru munca cea mai obositoare, cea mai prost plătită, și din acest motiv luată de ani de zile în antrepriză de caporali.
Muncă a sclavilor, mai întâi africani și apoi est-europeni. „Italieni nu se mai vedeau de mult timp: astăzi în schimb sunt 800-900”, explică Daniele Calamita, secretar general al sindicatului. „Îi împinge criza și acceptă, din disperare, plăți inacceptabile”.
Antonia câștigă, la negru evident, 20 de euro pentru o zi de lucru care durează chiar și zece ore. În realitate sunt 25 de euro, dar 5 se duc la caporal pentru transportarea din oraș pe câmp, dus-întors. Aceeași plată o primește Emanuele, italian de 30 de ani, care lucrează pe un câmp din apropiere.
Și totuși Antonia și Emanuele sunt norocoși. Dorm într-o casă. Un privilegiu pentru lucrătorii din triunghiul roșiilor – Foggia, San Severo, Cerignola – un loc în care drepturile celor care muncesc s-au născut, s-au format, au fost câștigate și în schimb după 60 de ani au fost strivite, deteriorate.
Astfel la Cerignola, localitate cu peste 50.000 de locuitori, în plin centru trăiesc 12 persoane într-o cămăruță fără baie. Ca toaletă, vechi butelii de gaz: au făcut o gaură în partea superioară și după utilizare le golesc într-un canal pe stradă. Aici trăiesc opt bărbați, trei femei și o fetiță de un an și jumătate: a sa este hăinuța albă pe care au pus-o la uscat afară, involuntar și eficace monument al unei barbarii. Această cămăruță este închiriată românilor de un italian pentru 200 de euro lunar.
Dorina în schimb, o altă româncă, la trei numere mai încolo, plătește 300 de euro pentru 15 metri pătrați.
Aici trăiesc sclavii Italiei. Sclavii albi. Bulgari și români, câțiva ucraineni. Au marca UE, dar sunt oricum disperați. Potrivit dezvăluirilor Cgil sunt 15.000 în această zonă, 7.900 numai românii. Câștigă 3 euro pentru fiecare lădiță de 50 de kg de roșii. În medie pentru a culege una este necesară o oră și zece minute de muncă. În total fac puțin peste 20 de euro pentru opt ore.
Fiecare lucrător plătește 20 de euro săptămânal pentru locuință. În buzunar nu le rămân mai mult de 10 euro pe zi.
Cgil a propus realizarea unei sat ecologic care să înlocuiască taberele de barăci unde astăzi locuiesc africanii, care înainte erau majoritatea. Și în schimb au devenit o minoritate.
Nu este un detaliu, pentru că schimbul de pașaport al sclaviei a modificat distribuția geografică a imigranților. La Penny Market, magazin ieftin de la intrarea în Cerignola, 80% dintre clienți sunt bulgari și români. „Alegem produsele pentru ei: conserve sau cârnați. Și bineînțeles alcool. Foarte mult alcool„. Mașinile fac impresie: una din cinci are numere din Est.
