În Italia, în 2020, din cauza unei pandemii, sărăcia absolută revine la creștere, afectând puțin peste două milioane de familii (7,7% din total, de la 6,4% în 2019) și peste 5,6 milioane de persoane (9, 4% de la 7,7% precedentul an).
Acest lucru a fost anunțat de Istat, subliniind modul în care, după îmbunătățirea situației din 2019, sărăcia absolută crește în anul pandemiei, atingând cel mai înalt nivel din 2005, când a început acest sondaj.
Covid, „peste 10 milioane de italieni expuși riscului de sărăcie”
În ceea ce privește sărăcia relativă, familiile sub prag sunt puțin peste 2,6 milioane (10,1%, de la 11,4% în 2019).
În 2020, incidența familiilor în sărăcie absolută este confirmată ca fiind mai mare în sud (9,4%, de la 8,6%), dar cea mai mare creștere se înregistrează în nord, unde sărăcia în familie crește la 7,6% de la 5,8% în 2019.
Această dinamică înseamnă că, dacă în 2019 familiile sărace din Italia au fost distribuite aproape în mod egal în nord (43,4%) și în sud (42,2%), în 2020 ajung la 47% în nord, față de 38,6% în sud.
În ceea ce privește indivizii, nordul a înregistrat cea mai marcată înrăutățire, incidența sărăciei absolute trecând de la 6,8% la 9,3% (10,1% în nord-vest, 8,2% în nord-est).
Astfel, există peste 2 milioane 500 mii săraci absoluți care locuiesc în regiunile nordice (45,6% din total, repartizate în 63% în nord-vest și 37% în nord-est) față de 2 milioane 259 mii în sud ( 40,3% din total, din care 72% în sud și 28% în insule).
În această din urmă diviziune, incidența sărăciei individuale crește la 11,1% (11,7% în sud, 9,8% în insule) de la 10,1% în 2019; în centru, în schimb, a fost de 6,6% (de la 5,6% în 2019).
Pe grupe de vârstă, explică Istat, incidența sărăciei absolute ajunge la 11,3% (peste 1 milion 127 mii persoane) în rândul tinerilor (18-34 ani); rămâne la un nivel ridicat, la 9,2%, chiar și pentru grupa de vârstă 35-64 de ani (peste 2 milioane 394 mii persoane), în timp ce rămâne la valori sub media națională pentru cei peste 65 de ani (5,4%, peste 742 mii persoane ).
