Incinerarea unui defunct ”nu este interzisă de Biserică” dacă nu este făcută ca o alegere de opoziție față de credință. Confirmă acest lucru Congregația pentru Doctrina Credinței într-o Instrucțiune care a avut încuviițarea Papei. A fost confirmat și faptul că procedura trebuie să aibă loc ”după oficierea funeraliilor”.
”Acolo unde rațiuni de tip igienic, economic sau social duc la alegerea incinerării, alegere care nu trebuie să fie contrară voinței explicite sau în mod rezonabil presupusă a credinciosului, Biserica – se spune în documentul de la Vatican – nu întrevede rațiuni doctrinale pentru a împiedica asemenea practici, deoarece incinerarea cadavrului nu atinge sufletul și nu împiedică omnipotența divină de resuscitare a corpului și astfel nu conține obiectiva negare a doctrinei creștine privind nemurirea sufletului și reînvierea morților”.
Totuși se precizează că ”Biserica continuă să prefere îngroparea corpurilor, fiindcă prin aceasta se demonstrează o mai mare stimă față de defuncți”. În orice caz ”incinerarea nu este interzisă, cu condiția ca aceasta să nu fie aleasă din motive contrare doctrinei creștine”. În acest caz ”trebuie să fie negate funeraliile, conform dreptului” pentru că Biserica ”nu își poate permite atitudini și ritualuri care implică concepții eronate ale morții, considerată fie ca anulare definitivă a persoanei, fie ca un moment de fuziune cu Mama Natură sau cu Universul, fie ca o etapă în procesul de reîncarnare, fie ca eliberare definitivă din ”închisoarea” corpului”.
În absența unor motivații contrare doctrinei creștine, în schimb, Biserica, după oficierea funeraliilor, însoțește alegerea incinerării cu indicații liturgice și pastorale speciale, având grijă deosebită să evite orice formă de scandal sau de indiferență religioasă.
Și în plus, ”pentru a evita orice tip de echivoc panteist, naturalist sau nihilist”, Vaticanul interzice ”dispersia cenușii în aer, pe pământ sau în apă sau în alt fel” și susține că în orice caz ”cenușa defunctului trebuie conservată de regulă într-un loc sacru, adică în cimitire” și ”păstrarea cenușii în locuințe nu este permisă”. Cu atât mai mult nu este permisă conversia cenușii ”în amintiri comemorative, în piese de bijuterie sau alte obiecte, ținând cont că pentru asemenea modalități de a proceda nu pot fi adoptate rațiuni igienice, sociale sau economice care să poată motiva alegerea incinerării”.
