«Încerc să înțeleg dacă sunt serioase și de încredere sau infidele», așa se justifică un fost carabinier care adună date sensibile despre femeile care vor să se angajeze ca îngrijitoare în Italia. Povestea, șocantă, apare în ediția de Torino a cotidianului Corriere della Sera,
Aflăm că totul a început în septembrie, când într-o dimineață în biroul Agenției de Investigații ”Le Tracce”, deschisă de un fost locotenent al carabinierilor Mauro Elmo la Torino, a intrat o doamnă cu un aer îngrijorat.
«Credeam că mi se adresează pentru a descoperi eventuale infidelități ale soțului așa cum se întâmplă în cazul majorității clienților care se adresează unui investigator privat. Însă avea o problemă diferită…».
De fapt, doamna voia de la detectivul Mauro Elmo o investigație neobișnuită. «Am părinți în vârstă, au ambii 85 de ani. Vreau să iau o îngrijitoare care să stea cu ei cu orar întreg dar vreau și să știu pe cine bag în casă cu ei. Eu caut o persoană de încredere care trebuie să trăiască cu tatăl și mama mea…», a povestit doamna. Mauro Elmo, care pe timpul carierei sale la Arma Carabinierilor s-a ocupat de anchete privind mafia (primind în schimb repetate amenințări cu moartea) și de servicii de protecție, din acea zi s-a transformat în vânător de îngrijitoare. Agenția sa este unica care se ocupă cu precădere de acest tip de investigații.
Confruntându-se cu acel prim ”caz”, Elmo a pus la punct o tehnică iscusită pentru selectarea îngrijitoarelor.
«În primul rând – povestește investigatorul – am publicat un anunț în ziar dând adresa biroului meu. Și zile la rând telefonul a sunat fără oprire. Deja prin intermediul apelurilor am selectat un număr mare de candidate, lăsând deoparte pe cele care vorbeau puțin și prost limba noastră, pe cele care demonstrau un interes prea mare pentru disponibilitatea economică a viitorilor angajatori. Un alt test util s-a relevat a fi căutarea adresei. Multe dintre aspirante nu reușeau să-mi găsească biroul. Cum ar fi putut să se ocupe în mod serios de bătrâni care intenționau să-și încredințeze lor viețile în mod total?».
În fine, Elmo a întâlnit peste treizeci în biroul său. «Câteva s-au prezentat cu soțul și copiii – continuă – altele chiar cu iubiții. Lucru care nu a fost în favoarea lor. La final am selectat trei: o româncă, o albaneză și o italiancă de origine sardă. În acest moment a început adevărata muncă de investigație. Am verificat datorită cunoștințelor mele la chestură și carabinieri dacă aveau cazier sau semnalări pentru încălcarea legii. În final mi-am prezentat raportul clientei care a ales românca fiindcă i s-a părut mai cordială».
Din acea zi Mauro Elmo a încetat să mai fileze soții și soți infideli și a efectuat căutări de informații privind îngrijitoarele, activitatea principală a agenției sale. «Metoda rămâne aceeași pe care am utilizat-o prima dată – explică – chiar dacă acum este puțin mai finisată: analiză telefonică, întâlnire formală, examinare a documentelor și a CV-ului și în fine studierea de informații la chesturi și cazărmi ale carabinierilor. Acum primesc aspirantele la munca de îngrijitoare una câte una și mă folosesc de colaborarea unor interpreți. În special pentru citirea CV-ului pe care multe îl prezintă în limba română sau albaneză și care din păcate în cincizeci la sută dintre cazuri este fals».
Însă afacerile agenției de investigații ”Le Tracce” sunt alimentate din păcate de frică. «Cei care au nevoie să-și încredințeze rudele bătrâne unor guvernante sau colaboratori domestici se tem să nu aleagă persoane care apoi vor profita de situație – subliniază Elmo. Clienții mei nu fac decât să-mi citeze cazuri de furturi sau de înșelare a unor persoane neajutorate».
Apoi, la Torino toți își amintesc uciderea contesei Italia Vigliano Cibrario, strangulată în garajul locuinței sale de pe via Montevecchio 36, în seara de 16 decembrie 2005. A fost ucisă de iubitul îngrijitoarei române, Nicoleta Fodor, și de un complice de-al său care după capturare au fost condamnați la pedepse grele. Și îngrijitoarea a fost condamnată întrucât s-a considerat că ea a fost cea care a inspirat agresiunea transformată în crimă.
«Sarcina mea oricum nu se epuizează odată cu selectarea persoanei de angajat – adaugă Elmo – după câteva săptămâni mă duc să fac un fel de control în casa în care a găsit de lucru îngrijitoarea. Mă informez dacă totul merge bine, dacă sunt probleme». Printre altele, pe timpul ”investigațiilor” sale Mauro Elmo a descoperit că există o ”adevărată” rețea de îngrijitoare.
« În mare parte este vorba de românce care provin din orașul Bacău și astfel se cunosc toate – explică. Când una dintre ele rămâne fără loc de muncă din motivele cele mai diverse care pot merge de la moartea asistatului sau la simpla concediere, celelalte fac tot posibilul să le găsească o nouă ocupație. Unele dintre ele mi-au spus că în aceste cazuri conaționalele pretind un procent din salariu».