Valentina Călin a împlinit de puțin timp 20 de ani și este studentă în sudul Italiei, la Catanzaro. De la gradiniță pînă la facultate a frecventat doar școala italiană; iubește marea, adoră lasagna și sarmalele, este înnebunită după eclere și speră că va termine facultatea în Italia pentru a profesa aici sau acasă. Nu degeaba părinții au construit o casă nouă la Tecuci! În timpul liber se ocupă de o nouă asociație dedicată românilor,
«Mă aflu aici chiar de foarte mulți ani, din august 2002, așa încât eram cât pe ce să mă îndepărtez de originea mea, dar din fericire nu a fost așa! De mică am crescut până la vârsta de 4 ani cu bunicii la Tecuci și apoi am venit în Italia împreună cu părintii în Pianopoli, lângă Lamezia Terme. Datoritei vârstei procesul de integrare n-a fost chiar așa de greu, unicul obstacol a fost faptul că eram chiar foarte puțini români, mai ales de seama mea și nu ne-am putut sprijini unii de alții.
Cu timpul m-am „integrat” chiar foarte bine în societatea italiană cu ajutorul școlii, prietenilor mei și familiei. În anii aceia nu era chiar așa de ușor să ne întoarcem în România în fiecare an, cum obișnuim să facem acum, și de aceea au trecut cam 3 sau 4 ani înainte ca eu să-mi pot revedea țara și restul familiei. La ora actuală numărul românilor în Italia este enorm și crește pe zi ce trece și problemele de asemenea! De aproximativ un an, am intrat în contact cu comunitatea românească din zona în care locuiesc eu, cu ajutorul bisericii din Lamezia Terme. Din dorința de mă apropia de identitatea mea de româncă, de a cunoaște obiceiurile și tradițiile noastre și de a le face cunoscute și noii generatii de copii născuți în Italia cu părintii români și chiar pentru a-i ajuta și pe cei mai mari, am constituit o asociație care sa numește PRO Romania a cărui președinte m-au numit. În acest moment, prioritățile mele sunt această asociație și facultatea!»
Cât de scump este să studiezi în Italia?
«Studiez la „Università degli studi della Magna Grecia di Catanzaro” la Facultatea de științe administrative în domeniu public și privat!
Admiterea la facultatea mea a fost cu un test inițial, în baza notei de la absolvirea liceului, sau nota respectivă plus test. Programul meu de studiu, pe tipul de 3 ani, este împărțit cu o medie de șase examene în fiecare an plus teza finală. Am plătit prima taxa de 150€, am încheiat semestrul cu 3 examene din 3, dintre care unul cu nota de 30, maximă în Italia, și apoi am făcut cererea pentru rambursarea acestei taxe. Nu am plătit a doua și a treia taxă pentru că rezultam „idonea” adică potrivită pentru a primi bursa de studiu dar nu beneficiar, iar acum câteva zile am devenit oficial beneficiara bursei de peste 2.000€; la momentul actual pot deja face cerere de bursă și pentru anul viitor! Un student, dacă are voință se poate întreține la facultate fără nici un ajutor.»
Ce așteptări aveți pentru viitorul profesional?
«Sunt într-un moment puțin „critic”! Momentan gândul meu este să termin facultatea aici, dar în viitor nu știu ce sa va întampla! Știu cu siguranță că mi-ar plăcea chiar foarte mult să am un loc de muncă acasă, în România. Dar până când situația în țară nu se va îmbunătăți și mai ales mentalitatea românilor nu se va schimba, eu nu aș risca să mă întorc în țară. Ar fi foarte greu să încerc să mă reintegrez acolo fără să obțin nici un ajutor sau rezultat pozitiv și poate întrun final să-mi părasesc din nou casa. Reîntoarcerea în propria țară poate fi la fel de dificilă ca plecarea din ea cu mulți ani înainte, mi/au spus persoane mai în vârstă, cu experiență. Sper să pot profesa în administrația publică. »
Ce sfaturi ați da viitorilor studenți ?
«Personal le pot zice că sunt multe oportunități în mediul universitar, dar problema vine după, când trebuie să caute un loc de muncă, situația nu este chiar foarte fericită cum apare din țară! Să aleagă în funcție de pregătirea și pasiunea lor pentru o meserie. Să își asculte părinții și să aibă un duhovnic bun.»
Ce faceți în timpul liber?
«Pasiune mea în momentul de față este să-mi redescopăr țara, tradițiile, identitatea și oportunitățile! Din acestă pasiune, am costituit Asociatia PRO Romania. Printe altele, proiectul la care lucrez cu ceilalți membri este realizarea unei biblioteci cu cărți românești pentru a putea începe drumul spre educație, cunoaștere și informare în modul cel mai atrăgător posibil. Tehnologia începe să ne oprime așa ca ar fi frumos să ne întoarcem și le obiceiurile de odinioară!»
Crina Suceveanu
