Nu numai românii emigrează în masă. Același lucru îl fac și mulți italieni, sătui de problemele din această țară. Il Fatto Quotidiano publică povestea unui cuplu plecat în îndepărtata și friguroasa Norvegie. Unde și-a găsit fericirea și împlinirea profesională. «În Norvegia am reușit să găsim timp și fericire. În Italia prea multe ore suplimentare: nu mai respiram.”
Claudia Gasperini și Maurizio Massacesi, 46 și 51 de ani, din 2009 au deschis o agenție de turism la Svolvær, pe Insulele Lofoten. ”Am plecat pentru că nu mai aveam timp pentru noi. Aici, în schimb, dacă trimiți un mail îți răspund chiar și după mai multe ore. Aceasta este țara oportunităților în Europa”.
O balenă a devenit simbolul agenției lor turistice. Plus un peisaj format din munți, mare și lumini. Aceasta este cartea de vizită a Claudiei Gasperini, romană de 46 de ani, și a lui Maurizio Massacesi, de 51 de ani, originar din Trevigliano Romano, care au ales să-și schimbe viața și să se mute în Norvegia.
Mai exact la Svolvær, pe Insulele Lofoten. ”Am plecat din 2008 – amintește Maurizio – fără să știm ce vom face. Astăzi, în schimb, prin agenția noastră oferim muncă sezonieră tinerilor italieni”. Pentru el, cu experiență de douăzeci de ani ca reprezentant vânzări gaz GPL pentru o firmă milaneză, acea viață în Italia făcută din ore suplimentare continue îi afecta prea mult timpul liber. ”Nu am plecat pentru probleme de muncă, salariul meu era bun. Problema e că ritmul nostru de muncă nu ne mai permitea să respirăm. Clienții sunau chiar și sâmbăta și duminica: nu mai aveam timp pentru noi”.
Totul a început cu o vacanță în Scandinavia în 2002. ”Imediat m-am îndrăgostit de frumusețile acestei țări – povestește Claudia. Iernile sale lungi, duritatea nordului, aurora boreală. O natură sălbatică, plină de contraste”.
Și este ea cea care trei ani mai târziu, având deja o lungă experiență în domeniul turistic, decide să facă o perioadă de formare în Norvegia. ”În Italia funcționam cu o mie pe oră – își amintește – în timp ce șeful meu îmi spunea că nu trebuie să mă stresez prea mult, să-mi fac timp pentru mine”. Timpul: un concept aproape religios pentru norvegieni. ”Ei au o concepție dilatată despre acesta. Dacă trimiți un mail și fac altceva îți răspund chiar și după mai multe ore, niciodată după orarul de muncă. Și acest lucru este valabil și pentru cei cu afaceri proprii”.
În primul an Claudia și Maurizio au lucrat puțin din toate: ospătari, muncitori în sectorul piscicol. Ideea de agenție a venit după. ”Ne-am dat seama că excursiile pe insule erau puțin valorizate – afirmă Claudia. Astfel după o perioadă de formare am deschis agenția”.
La început lucrau cu italienii, apoi cu persoane din întreaga lume. ”Boom-ul turistic a avut loc în 2012. În Italia am fi fost striviți de birocrație – continuă – aici a fost simplu și nici măcar nu cunoșteam limba: astăzi Norvegia este țara oportunităților în Europa”.
În țara scandinavă, apoi, raportul între salariu și costul vieții este similar celui italian, însă privind munca nu există nicio discriminare privind vârsta. ”Dacă pe de-o parte este extrem de ușor să concediezi – spune Claudia – de cealaltă e și mai simplu să te reiserezi în muncă. Printr-o întreagă serie de facilități pe care statul le garantează grație unei distribuiri reale a bogățiilor. Și risipele sunt reduse la minim”. Țara, apoi, insistă mult pe tineri. ”În Scandinavia există împrumuturi ipotecare facilitate și importante deduceri fiscale pentru cuplurile tinere. Lucruri care diminuează stresul și anxietatea și care în Italia lipsesc”.
Norvegia are multe calități, însă Claudia și Maurizio avertizează: ”Nu este pentru toți”. Pentru că să te adaptezi la un stil de viață atât de diferit necesită sacrificii. ”Trebuie să-ți placă mult să stai cu tine însuți și cu natura – spun ei. Soarele dispare timp de o lună în timpul iernii și vara se întâmplă exact opusul”. Cu toate acestea, ei simt că și-au decupat colțul lor de paradis. ”Cel mai mult ne lipsesc cei dragi nouă și roșiile mamei – spune Claudia – dar în rest astăzi tehnologia facilitează totul”. Fuga lor este una definitivă: ”Ne-am vândut casa din Italia deja înainte să deschidem agenția, știam clar ce vom face. Acum vrem doar ca ceea ce ne-a impresionat în acel îndepărtat 2002 să-i impresioneze și pe alții”.
