Un primar a refuzat cetățenia unei femei, de 21 de ani în Italia. Primarul Alessandro Pozzi, pe rețelele de socializare, își explică alegerea (se întâmplase deja în 2022 cu o indiancă): „Gest de respect față de cetățenii de origine străină care au devenit italieni și s-au integrat în comunitatea noastră”.
>>> Citiți și: Guvernul Ciolacu dă 106.000 de euro pentru restaurarea statuii Sfântului Petru de pe Columna lui Traian
Un primar a refuzat cetățenia unei femei, de 21 de ani în Italia
S-a mai întâmplat în 2022, cu o femeie de origine indiană: aflată în Italia de 15 ani, nu a putut pronunța jurământul, iar Alessandro Pozzi – primarul leghist din Pontoglio (Brescia) – i-a refuzat cetățenia. Acum istoria se repetă: același primar, tot o femeie, în Italia de 21 de ani, de origine marocană. Deficiențele sale în ceea ce privește limba italiană în momentul depunerii jurământului l-au determinat pe primul cetățean să îi refuze cetățenia pe care a cerut-o în urmă cu mai bine de 15 ani.
Pozzi însuși a explicat, într-o lungă postare pe rețelele de socializare, motivele unei decizii care, a explicat el, „a fost un gest de respect datorat față de cetățenii de origine străină care au devenit italieni și s-au integrat în comunitatea noastră”.
„Această doamnă, care este rezidentă în Italia din 2003 (21 de ani), a demonstrat, din păcate, nu numai că nu posedă nivelul minim de cunoaștere a limbii italiene, dar, ceea ce este și mai îngrijorător, în timpul ceremoniei a arătat dificultăți în a înțelege solicitarea de a pronunța jurământul prevăzut de lege. În calitate de reprezentant al dumneavoastră, și chiar înainte de aceasta, în calitate de funcționar public, este de datoria mea să aud jurământul vorbitorului: această doamnă, după trei solicitări, nu a fost în măsură să îl pronunțe. Negarea cetățeniei sale a fost o consecință inevitabilă”.
>>> Citiți și: Italia, depistată pe aeroport cu 250.000 de euro nedeclarați, iată cât i-a confiscat poliția vamală
”Nu știa să răspundă la un simplu «Cum vă numiți?»”
Pozzi continuă: „Faptul că nu știe nici măcar să răspundă la un simplu „Cum vă numiți?”, după mai bine de 20 de ani, ridică nu numai preocupări practice legitime, ci și întrebări mai largi cu privire la barierele care ar putea exista în procesul de integrare, atât la nivel familial, cât și social. Este îngrijorător să ne gândim că o femeie ar putea petrece atât de mult timp în Italia fără să dobândească o cunoaștere minimă a limbii țării gazdă, ceea ce ridică îndoieli cu privire la integrarea reală de-a lungul anilor.
Îmi este clar că nu a dorit niciodată să se integreze și să participe la cursurile de italiană oferite, chiar și de municipalitatea mea, unde nu se număra printre cei înscriși. Nici măcar la cele din Chiari. Acesta ar fi fost „primul pas” necesar în virtutea cererii de obținere a cetățeniei. Instrumentele pentru învățarea limbii există, dar de multe ori sunt ignorate în numele unei superficialități prin care se transmite mesajul că totul este întotdeauna datorat.
Celor care s-au înscris la cursurile de alfabetizare din acest an doresc să le exprim recunoștința mea. Voi sunteți cei care întruchipează dorința de a se integra și de a fi o parte activă a comunității noastre. Cetățenia italiană este un obiectiv important care depășește limitele, dați-mi voie să folosesc termenul, „bucățică de hârtie”, nu este doar un act birocratic, ci o promisiune de respect reciproc și dragoste pentru națiunea noastră și necesită un angajament profund de a dori cu adevărat să te integrezi”.