Legea antidiscriminare este în ultimul timp subiectul unor discuţii fierbinţi în societatea moldovenească. Au protestat împotriva ei biserica ortodoxă, partidul comuniştilor, partidul popular creştin-democrat, organizaţiile de extremă dreaptă, numeroşi bloggeri şi cetăţeni.
Au apărat-o premierul Vlad Filat, asociaţia Antidiscriminare şi portalul Curaj.Net, bloggeri ca Vitalie Sprânceană, Arcadie Cotruţă, Denis Cenuşă. Subsemnatul a publicat o serie de articole în acest sens pe vox.publika.md. S-a ridicat în apărarea acestei legi şi diaspora moldovenească din Franţa şi Italia prin publicarea unor declaraţii de presă, prin luările de poziţie ale lui Vitalie Vovc şi "Gazetei Basarabiei". Dar suntem intoleranţi, încetăm să mai fim creştini
Discutarea largă a acestei legi cred că este foarte binevenită. Spre deosebire de găunoasele discuţii despre identitate şi despre trecutul istoric, care nu ajung la niciun liman şi nu sunt în stare să schimbe nimic, discuţiile despre legea antidiscriminare ating o chestiune fundamentală: cine este şi cum este omul european modern, se va putea moldoveanul împăca cu tipul acesta sau se va lua la bătaie?
Este curios că moldovenii aflaţi în Europa Occidentală sunt prieteni cu omul occidental şi îi acceptă valorile, pe când moldovenii din patrie de cele mai multe ori îl demonizează pe occidental, se tem de ideile lui şi consideră Europa un loc de desfrâu şi pierzanie. Răsună în cadrul acestei discuţii urâte înjurături la adresa diasporei – e o premieră pentru Moldova! – şi grele învinuiri la adresa Europei, sunt pronunţate prostii răsunătoare, enormităţi ce te lasă fără cuvinte. Dar e bine aşa. Şi mai ales e bine că marii dispreţuiţi ai moldovenilor, homosexualii, – a căror existenţă era tot atât de plauzibilă ca şi viaţa pe planeta Marte! – intră cu curaj în discuţiile de pe forumuri, îşi împărtăşesc ideile şi revendică să fie trataţi ca orice altă persoană. Atunci când un duşman teoretic se incarnează într-o persoană concretă, e inevitabil ca ura să slăbească.
Est şi Vest
Observ că discuţia cu privire la legea antidiscriminare contrapune în mod spectaculos nu două ideologii diferite, nu două religii diferite, nu două culturi diferite, ci două etape de evoluţie ale aceleiaşi ideologii democratice, ale aceleiaşi religii creştine, ale aceleiaşi culturi europene. Estul şi Vestul au evoluat cu viteze diferite. În Vestul mai bogat şi mai dinamic au căzut una după alta un şir de bariere care creau discriminare şi lipsă de drepturi. Au fost eliberaţi din sclavie negrii şi au devenit treptat cetăţeni cu drepturi depline. A fost eliminat cenzul de avere din dreptul de vot. Au fost egalizate în drepturi femeile. Iar acolo unde religia impusese norme constituţionale care contraziceau morala nouă a timpurilor moderne, detaşamentele de avangardă ale societăţii civile au pornit la atac şi au provocat căderea acelor norme.
Aşa s-a întâmplat de exemplu în Italia, unde în anii 60-70 au căzut, sub presiunea mai ales a radicalilor, legile care interziceau divorţul şi avortul. În timp ce Estul stagna sub cizma totalitarismului comunist, în Occident aveau loc furtunoase procese de evoluţie, drepturile deveneau mai numeroase, libertatea mai multă. Societăţile europene au micşorat din an în an numărul oamenilor săraci şi fără drepturi. Au fost astfel reduse tensiunile sociale şi a fost afânat terenul pentru cultivarea unui umanism transversal care uneşte toate clasele societăţii, chiar dacă luptele sociale sunt mereu aprinse.
Da, au existat în Occident întotdeauna enorme diferenţe de avere între oameni, dar evoluţia în sens umanist este evidentă. Bogatul de azi nu-l mai consideră pe muncitorul sărac unealtă vorbitoare, aşa cum era considerat sclavul în antichitate. Chiar pe perioade scurte, progresul e evident, diferenţele sunt vizibile cu uşurinţă. Pasagerii de clasa a treia de pe "Titanic" astăzi ar fi trataţi mai bine. Imigranţii sunt trataţi mult mai bine. Sunt trataţi în genere mai bine decât în trecut cei care au constituit obiectul dispreţului public pentru secole de-a rândul: evrei, ţigani, handicapaţi, homosexuali. Acest umanism, rod al unei educaţii sociale specifice şi al bunăstării, lipseşte în Est. Şi anume această lipsă creează diferenţa şi conflictul.
Premise filosofice
Dar să ne întrebăm care sunt premisele filosofice, ideologice ale acestui umanism, din ce seminţe răsare. Fără îndoială, Grecia antică şi filosofia ei, dreptul roman, raţionalismul şi iluminismul european. Dar nu în ultimul rând creştinismul, această ideologie morală care i-a egalizat pe toţi – greci şi evrei, bărbaţi şi femei, bogaţi şi săraci – punându-i în faţa unui etalon moral sclipitor. În concertul acesta al ideilor şi ideologiilor europene niciun instrument nu are însă o valoare absolută, totul capătă sens numai în relaţie cu altceva, nu există voci care să fie considerate mai importante decât altele.
Raţiunea şi roadele ei sunt minunate, dar ştim că e slabă şi poate fi pusă oricând la îndoială. Religia creştină este de multe ori contrară raţiunii ştiinţifice, dar vocea ei în societate poate crea pace şi armonie. Libertatea individuală este un bun preţios, dar o vom îngrădi acolo unde ea creează pericole pentru comunitate. Vom pedepsi criminalii, dar nu le vom închide gura, îi vom lăsa să se exprime, aşa cum au făcut-o norvegienii cu Breivik, lăsat să vorbească în sala de judecată pentru 75 de minute… Exemplele pot fi continuate la nesfârşit. Iar esenţa lor ar fi cuvântul relativ. Totul trebuie considerat relativ. Nimic nu are valoare absolută. Europa modernă e zidită pe relativism.
Relativism
Desigur, relativismul este primul duşman al oricărei religii. Pentru că religiile pretind de a fi fundamentate pe adevăruri absolute revelate de divinităţi. Papa Benedictus al XVI-lea a atacat în repetate rânduri relativismul moral al Europei. Dar anume relativismul este vaccinul perfect contra tuturor totalitarismelor şi fundamentalismelor. Iar discutarea proiectului legii antidiscriminare la noi în ţară arată că foarte multă lume dă preferinţă anume valorilor absolute ale creştinismului ortodox. Suntem împotriva legalizării islamului pentru că Moldova este o ţară creştină. Suntem împotriva homosexualilor pentru că Biblia îi condamnă pe homosexuali. E adevărat. Dar dacă mergem pe calea intoleranţei, încetăm să mai fim creştini. Iar dacă respingem relativismul şi umanismul care îl însoţeşte, riscăm să creăm o inedită ţară a izolării absolute unde va domni prostia absolută.
Victor Druţă
