de Victor Druţă
Finala campionatului european abia începuse. Echipele Italiei şi Spaniei urmau să intoneze imnurile naţionale. Răsunară notele imnului lui Mameli…
– De cântat cântă ei bine, îmi răspunse soţia, dar să-i mai vedem şi cum joacă.
– Să ştii că atunci când cântă bine, joacă bine. I-am văzut pe nemţi cum îşi cântau a lehamite imnul. Şi au pierdut! Ha, spaniolii ăştia nici nu se prefac măcar a-şi fredona imnul. Vor pierde sigur!
– Cel mai frumos imn e al moldovenilor, păcat numai că nu prea au unde-l cânta. Signor Dario mă întrebase odată, când se uita la un meci al Italiei cu Moldova, despre ce cântă moldovenii în imnul lor „Limba Noastră”. I-am tradus: „La nostra lingua è un tesoro nascosto nelle profondità della terra…” Omul a râs.
– N-a râs degeaba. Imnul nostru nu e mobilizant.
– Şi la ce mă rog vrei să te mobilizeze? Uite la spanioli că se mobilizează şi fără imn. Tare mi-ar plăcea să le împuşte italienilor ăştia un gol!
– Păi de ce?
– Pentru că m-am săturat de grevele din transportul public. În fiecare lună 2-3 greve. Nu mai pot. Eu trebuie să mă duc la lucru. Eu nu-mi pot permite să fac grevă. 1:0 în favoarea Spaniei! Ce mă mai bucur!
– Te bucuri prea devreme. Acuş se trezesc din buimăceală şi italienii, că nu prea sunt obişnuiţi cu ritmurile astea nebuneşti ale spaniolilor. Apropo, ştii că s-au dus la Kiev la meci şi iubiţii noştri conducători, Timofti, Filat şi Lupu? Cred că au făcut-o ca să mai scape de atmosfera sufocantă de la Chişinău, unde grupuri de enoriaşi ai bisericilor ortodoxe protestează iar contra guvernului.
– Ce mai vor? Iar luptă contra pederastizării Moldovei?
– Nu, de data asta treaba e mai serioasă, oamenii noştri nu vor să fie luaţi la evidenţa electronică, nu vor să aibă un buletin de identitate cu chip, astea-s lucruri ce vin de la diavol, dacă vrei să înţelegi… Tu măcar realizezi cât de înapoiaţi îs cetăţenii ţării tale?
– Ia lasă-mă că exagerezi, nu-s toţi aşa. Cu ce-s mai buni italienii NO- TAV şi cei de la CGIL, şi anarhiştii, şi fasciştii…? Tare m-aş bucura să le mai împingă un gol. Auzi ce zice comentatorul? Că echipa italiană e obosită. Ăştia-s obosiţi de cum se scoală dimineaţa! Şi li-i cald! Che caldo schifoso, îi auzi zicând. Dar e normal ca vara să fie cald, nu?
– Maledizione! 2:0! Gluma se îngroaşă.
– Ce vrei de la dânşii, dacă-s obosiţi… Au cântat prea mult. S-au antrenat prea mult la cântatul imnului.
– Ştii că vara asta vine frau Merkel în Moldova? S-ar putea să se rezolve ceva şi cu Transnistria. Mi-ar plăcea ca Filat s-o ducă în vizită pe Merkel şi la Rezina, cu maşina, ca să vadă cât de bună-i şoseaua Orhei – Rezina.
– Lasă, că şoseaua prin beciurile de la Cricova e mai bună. Dar uite că guvernarea noastră, cu toate că tu o iei peste picior, nu stă degeaba. Tratativele cu privire la regimul liberalizat de vize continuă cu succes. Deschiderea spaţiului aerian s-a făcut şi biletele de avion au început să se ieftinească.
– 3:0… Italia e la pământ. Şi uite că afară nu clacsonează nimeni. Oare ce face lumea de pe Circo Massimo? Se sinucid în masă? Ce deziluzie pentru toţi suporterii Italiei, emigranţi ca şi noi, care au crezut în victoria Italiei, care i-au stat cu trup şi suflet alături, nu ca tine, trădătoareo!
– Dedic acest al treilea gol curăţeniei stradale de la Roma, îi pedepsesc mai ales pe italienii care le permit propriilor câini să-şi facă nevoile în plină stradă. Şi mai vreau un al patrulea gol, cu o dedicaţie specială: tuturor celor care după picnicurile de sâmbătă şi duminică lasă grămezi de sticle goale şi hârtii în Parcul Apeductelor, pe unde obişnuiesc să mă plimb.
– Dar ai milă de sărmana Italie! Ce frumos ar fi să dea măcar un gol!
– 4:0! Gata! Sunt răzbunată!
