În 2013 s-a înregistrat o scădere de aproape 12% a căsătoriilor mixte, afirmă Raportul Idos/Unar. Între 2000 şi 2005 numărul separărilor au crescut cu 76,7%. Italienii se căsătoresc în special cu românce, italiencele cu maghrebieni. Mai puţin de 20% dintre familiile imigrate au o casă proprietate personală.
În 2013, conform tendinţei de diminuare a căsătoriilor în ansamblul lor, şi cele mixte au înregistrat o flexiune: 18.273 (-11,9% faţă de 2012).
Mai ales femeile din estul Europei se căsătoresc cu bărbaţi italieni, în special româncele (2.785 de căsătorii, echivalentul a 19,2% dintre căsătoriile italian-străină), ucrainencele (1.580), rusoaicele (874), polonezele (778) şi moldovencele (744). Când se căsătoresc bărbaţii italieni cu o sud-americancă preferă cu precădere braziliencele (pe al treilea loc absolut cu 893 de căsătorii). Femeile italiene, în schimb, în 2013 s-au căsătorit mai ales cu bărbaţi proveniţi din Maghreb; în special Maroc (533 de căsătorii, echivalentul a 13,7% din căsătoriile italiancă-străin) şi din Tunisia (247). Relevantă este şi cota soţilor proveniţi din Albania (357), Regatul Unit (192), Germania (174), România (161) şi Franţa (144).
„Este evident că prezenţa mai mare în Italia a unor colectivităţi străine face mult mai frecvente oficierile anumitor căsătorii mixte”, afirmă Raportul. Un motiv asemănător stă la baza căsătoriilor oficiate între străini, care cuprind aşa-numitele „căsătorii mixte-mixte” (în care soţii străini provin fiecare dintr-o ţară diferită).
Căsătoriile oficiate în 2013 între soţi străini au fost 7.807, continuând să constituie o minoritate în totalul căsătoriilor (3,8%), şi în o cincime (20,8%) a fost vorba de cetăţeni români (952 de căsătorii); urmează nigerienii (442) şi chinezii (376). În mod contrar, albanezii şi marocanii se căsătoresc mai puţin frecvent cu propriii conaţionali.
Odată cu creşterea numărului căsătoriilor dintre italieni şi străini a crescut în timp şi fenomenul instabilităţii conjugale a cuplurilor mixte.
