Devin imediat italieni copiii care se nasc în Italia din imigranţi regulamentar rezidenţi de cel puţin 5 ani. Copiii născuţi aici din părinţi care nu îndeplinesc această cerinţă, sau copiii născuţi în altă parte dar veniţi în Italia când aveau mai puţin de 12 ani, vor deveni italieni după ce au frecventat şcoala timp de cinci ani.
Sunt punctele principale („inima” potrivit raportoarei Marilena Fabbri, PD) ale textului unificat pentru reforma cetăţeniei depus pe 29 iulie 2015 la Comisia de Afaceri Constituţionale a Camerei.
Pune laolaltă principiile „ius soli temperato” şi „ius culturae”. Textul va fi acum discutat (şi modificat) în comisie, apoi va trece în plen.
Părinţii vor fi cei care vor trebui să ceară cetăţenia pentru fii cu o „declaraţie de voinţă”. Dacă nu o fac, alegerea le va reveni fiilor când vor fi mari, care vor avea doi ani la dispoziţie, după ce vor ajunge la majorat, pentru a prezenta cererea. În acelaşi fel, cei care au devenit italieni prin voinţa părinţilor, între 18 şi 20 de ani vor putea renunţa la cetăţenie. Cetăţenia fiilor nu va da drept de cetăţenie părinţilor.
Textul încearcă să faciliteze şi parcursul copiilor mai mari, cei oricum intraţi în Italia „înainte de împlinirea vârstei majore”. Vor putea să ceară cetăţenia (dar în acest caz va fi o „concesie”) după şase ani de rezidenţă regulamentară în Italia, dar numai dacă au frecventat „un ciclu şcolar, cu obţinerea diplomei de absolvire” sau „un parcurs de instrucţie şi formare profesională cu obţinerea unei calificări profesionale”.
Pentru moment rămâne în afara reformei naturalizarea adulţilor, care astăzi trebuie să aştepte zece ani de rezidenţă regulamentară în Italia înainte de a putea să prezinte cerere de cetăţenie. O alegere făcută pentru a găsi cel mai mare consens posibil în Parlament, unde centru-dreapta până acum s-a demonstrat gata să discute numai despre noi reguli pentru minori. Însă nu înseamnă că pe timpul parcursului său reforma nu va avea în vedere şi acest aspect.
„Sunt convinsă că această propunere poate merge până la capăt, mai ales datorită îmbunătăţirilor care vor putea apărea în urma discutării amendamentelor în comisie în septembrie şi în plen în săptămânile succesive”, spune Marilena Fabbri.
„Societăţii italiene care trăieşte zilnic alături de familiile străine care sunt regulamentar prezente în Italia, care îşi trimit fiii la şcoală şi trăiesc împreună cu noi speranţele şi fricile Italiei de astăzi, nu-i este frică să dea cetăţenie copiilor, celor care cresc simţindu-se italieni”.
Discutarea reformei va demonstra dacă lucrurile stau într-adevăr aşa. Însă între timp co-raportoarea Annagrazia Calabria, Forza Italia, şi-a depus mandatul şi anunţă că se va opune. „Pentru noi există valori nenegociabile care sunt respectul, apărarea şi mândria identităţii italiene”, a explicat Calabria, susţinând că „textul propus nu respectă niciunul dintre aceste principii”.
„Identitatea noastră este sub risc”
Textul unificat pentru reforma cetăţeniei pentru fiii imigranţilor nu place celor de la Forza Italia. După ce Annagrazia Calabria, care era co-raportoare în comisie la Cameră, a dat înapoi, şi din partea restului partidului sosesc atacuri împotriva noilor reguli privind cetăţenia.
„Textul propus nu este acceptabil pentru noi şi credem că este obligaţia noastră, politică şi morală, să denunţăm comportamentul Partidului Democrat şi să acţionăm în sălile parlamentare potrivit conştiinţei”, spune Renato Brunetta, preşedinte al deputaţilor de la Forza Italia.
„Bine a făcut deputata Annagrazia Calabria să renunţe la rolul de co-raportoare a proiectului privind cetăţenia, pentru a putea înfrunta în mod liber şi punându-şi în valoare convingerile sale şi cele ale grupului Forza Italia, din opoziţie, o temă atât de delicată care pentru noi are o foarte puternică valoare identitară”.
„Sprijin convins” pentru Calabria soseşte şi din partea vicepreşedintei adjuncte Mariastella Gelmini. „Textul de bază care iese la iveală este în mod absolut nepotrivit şi distant nu numai de poziţiile celor din centru-dreapta, ci de sentimentul comun al italienilor. Recunoaşterea cetăţeniei fără a fi construit un parcurs de integrare pentru imigranţi este o concesie foarte similară capitulării”.
Potrivit lui Gelmini, textul „este renunţarea de a tutela valorile civilizaţiei noastre, adică toleranţa, libertatea religioasă, drepturile inviolabile ale persoanei. Obligaţia primirii este un act de umanitate, însă acesta trebuie cultivată fără a ceda niciun milimetru din valorile identitare ale ţării noastre. Cetăţenia este o cucerire, nu un act obligatoriu”.