Cotidianul Republica a publicat o anchetă despre munca în agricultură în Puglia, în care se descrie cum operează așa-zișii ”caporali”, cei care angajează ca intermediari lucrători agricoli, plătiți foarte puțin și exploatați…
Din aprilie până în septembrie autocare mari transportă încărcături mari de lucrătoare în provinciile Brindisi, Taranto și Bari pentru sezonul căpșunilor, cireșelor și strugurilor de masă.
Localitățile Grottaglie, Francavilla Fontana, Villa Castelli, Monteiasi, Carosino, sunt câteva dintre numele geografiei caporalatului italian care exploatează femeile.
Numele caporalului este scris mare, tipărit pe lateralul autocarelor, împreună cu numărul de celular. ”Din acest motiv nu-i oprește nimeni”, spune Teresa, alt nume imaginar.
Puterea caporalului se măsoară după numărul de autocare pe care le deține, fiindcă acesta indică și cantitatea de lucrători pe care reușește să-i controleze. Se merge de la cincizeci la peste 200 de persoane. Caporalul ia de la întreprindere circa 10 euro de femeie și la cifre mari câștigă mii de euro pe zi.
”În hala pentru ambalarea strugurilor de masă în care lucrez sunt mii de muncitoare italience, aduse aici de mai mult de zece caporali diferiți”, povestește Antonio, lucrător agricol din provincia Taranto.
Zilele acestea autocarele parcurg aproape o sută de kilometri, de la Puglia până la întreprinderile agricole care produc căpșuni în Metapontino, la Pisticii, Policoro și Scanzano Jonico, în provincia Matera.
Acești proprietari livrează produsul unor consorții de comercianți cu sediul în nordul Italiei care au depozite locale. Intermediarul ia un procent variabil, de cel puțin 2%, apoi se adaugă costul lădițelor și tariful de 12% plătit ”plasatorului”, personajul care le expune la vânzare în piețele generale. La final se ajunge la un preț pentru consumator chiar și de 7 euro kilogramul în supermarket-urile din Milano.
