Liderul ANM (Asociația Națională a Magistraților), Piercamillo Davigo: codul penal este sperietoare de ciori, la închisoare se duc numai proștii.
«Judecătorul este pus în situația de a trebui să aleagă între respectarea legii renunțând să facă dreptate sau de a încerca să facă dreptate forțând legea».
Președintele Asociației Naționale a Magistraților, Piercamillo Davigo, a participat la un forum la Corriere della Sera. Tema dezbaterii, care s-a desfășurat în redacția de pe via Solferino la Milano, cu ocazia apariției cărții «Sistemul corupției» (Editori Laterza) scrisă de fostul procuror al grupului Mani Pulite (Mâini Curate), acum președinte de secție la Curtea de Casație, a fost starea justiției la 25 de ani de la începerea anchetei Mani Pulite.
La 25 de ani de la Mani Pulite, în Italia s-a schimbat puțin sau nimic?
«Este dramatic cât de puțin s-a schimbat situația și cât se înrăutățește privind corupția deriva Italiei în panorama internațională».
O țară coruptă?
«La niveluri diferite, cu finalități și moduri diferite. Este o țară care moare. Există neîncredere, oamenii nu se mai duc să voteze, pleacă din țară».
E necesară o revoluție culturală?
«Trebuie să se înceapă de la școală».
Era mai bună Italia din anii anchetei Mani Pulite?
«Efectul de domino nu a fost declanșat de o explozie de conștiință civică, ci de faptul că se terminaseră banii».
Dumneavoastră susțineți că pentru corupție ar fi necesar un canal paralel, la fel ca pentru mafie.
«Trebuie să se introducă câteva norme care să fie valabile pentru mafioți».
De exemplu?
«Un sistem de recompense puternic și serios și operațiunile sub acoperire».
Corupția deseori este alimentată de fonduri negre externe, tot mai dificil de combătut.
«Este o problemă internațională. Asistența judiciară internațională este o relicvă a secolului 19 care necesită timpi atât de lungi, incompatibili cu durata unui proces».
Corupția, «simonie secularizată». Adică?
«În biserică e preotul care vinde lucruri sacre, în stat e funcționarul public care vinde lucruri care pentru el trebuiau să fie sacre, fiindcă a jurat credință Republicii».
Grupul Mani Pulite a făcut greșeli?
«După părerea mea, nu. A făcut ceea ce putea. Dacă nu s-ar fi schimbat legile în timpul jocului, am fi mers înainte. Multe legi ar putea fi numite după numele inculpatului».
Aveți o părere foarte negativă legată de politicieni.
«Sunt și unii de bine, însă mecanismele favorizează uneori interlopii».
Ce părere aveți despre cei care, la fel ca 5 Stelle, au introdus coduri interne legate de anchete?
«Politica nu trebuie să se agațe de acte formale în judecată, ci de o evaluare independentă a faptelor. Se poate da afară unul care este inocent sau se poate ține dacă e vinovat. Sunt două evaluări diferite, una este politică, cealaltă de justiție».
Nu se introduce astfel o inversare a principiului de nevinovăție?
«Nu este așa. De multe ori nu este nevoie să aștepți sentința pentru a face să se declanșeze responsabilitatea politică, însă în această țară nu se întâmplă niciodată, nici măcar în fața cazurilor evidente».
Politicienii ar trebui să-și facă coduri de comportament?
«După mine da. Este de-ajuns și bun-simțul».
Nu există riscul de a sfârși în moralism?
«Dacă mă trimit în ședință cu un coleg despre care s-a aflat că fură, eu nu mă duc pentru că cei care ne văd se gândesc că suntem la fel. Eu nu fur».
Menționați în carte o frază a generalului Dalla Chiesa care spunea: că sunt unii care vorbesc despre arestări facile și unii despre injustiție care achită. Injustiție?
«Injustiția poate fi în lege, nu numai în oameni, dacă legea e contrară sentimentului comun de justiție, și multe dintre normele pe care le aplicăm sunt. Acum amenințarea cu închisoarea nu este credibilă deoarece codul penal e o sperietoare de ciori, de la depărtare produce teamă, când te apropii pare inofensivă. La pușcărie se duc cei care sunt atât de proști încât se lasă arestați în flagrant și apartenenții la criminalitatea organizată. Ceilalți în medie se duc mai puțin».
Care este prioritatea?
«Dezincriminarea. Problema justiției este numărul de procese. Ori avem curajul să spunem că trebuie redus în mod drastic, ori nu vom scăpa de această problemă niciodată. În penal este de-ajuns să intervenim cu o masivă dezincriminare și să introducem mecanisme de descurajare a atacărilor, acelea care există sunt ridicole».
Politica merge în schimb pe un drum diferit și introduce noi infracțiuni precum omorul rutier.
«Lucruri lipsite de sens. Pentru omor rutier pedeapsa este atât de mare încât în curând cuiva îi va conveni să spună că voia să ucidă pentru a răspunde de omor voluntar».