Ospitalitate şi rigoare, dar mai ales integrare: jos barierele dintre italieni şi imigranţi. Este calea indicată de preşedintele Italiei, Sergio Mattarella, în mesajul său de sfârşit de an.
Iată lungul pasaj dedicat imigraţiei:
„În această perioadă mase imense de persoane se deplasează, şi de pe un Continent pe altul, pentru a fugi de războaie sau foame sau, mai simplu, în căutarea unui viitor mai bun. Femei, bărbaţi şi copii: mulţi dintre aceştia mor înecaţi în mare, precum micuţul Aylan şi, de acum, din păcate şi în indiferenţă.
Fenomenul migratoriu ia naştere din cauze mondiale şi va dura îndelung. Nu ne putem face iluzii că putem să-l îndepărtăm, dar se poate controla. Şi trebuie controlat. O poate face cu mai multă eficacitate Uniunea Europeană şi îi solicităm cu insistenţă acest lucru.
Sunt necesare reguli comune pentru a face distincţie între cei care fug de războaie sau persecuţii şi au, astfel, dreptul la azil, şi ceilalţi imigranţi care în schimb trebuie repatriaţi, întotdeauna asigurându-le un tratament demn.
Italia a cunoscut bine, în ultimele două secole, suferinţa şi truda celor care îşi părăsesc casa şi pe cei dragi şi se duc, ca emigranţi, pe meleaguri îndepărtate. Ţara noastră a devenit, de câţiva ani, o ţară de imigraţie. Multe comunităţi străine s-au stabilit în mod regulamentar pe teritoriul nostru, în general fiind bine primite de italieni. Astfel încât încredinţăm deseori unor lucrătoare şi lucrători străini ceea ce avem cel mai drag: copiii noştri, bătrânii noştri, casele noastre.
Experimentăm, zi de zi, pe băncile şcolilor, la piaţă, la locurile de muncă, situaţii pozitive de integrare cu cetăţenii altor ţări, altor culturi şi altor credinţe religioase. Şaptezeci la sută dintre copiii străini din Italia, arată ISTAT, au drept cel mai bun prieten un italian de aceeaşi vârstă. Trebuie să lucrăm pentru a doborî, de-o parte şi de cealaltă, prejudecăţi şi neîncrederi, înainte de a deveni garduri sau ziduri, în spatele cărora s-ar putea naşte marginalizare şi resentimente.
Este nevoie de ospitalitate dar şi de rigoare. Cei care sunt în Italia trebuie să respecte legile şi cultura ţării noastre. Trebuie să fie ajutaţi să înveţe limba noastră, care este un vehicul decisiv de integrare. Majoritatea imigranţilor respectă legile noastre, lucrează în mod cinstit şi cu angajament, contribuie la bunăstarea noastră şi contribuie şi la sistemul nostru de protecţie socială, plătind visteriei statului mai mult decât primesc.
În schimb, acei imigranţi care comit infracţiuni trebuie opriţi şi pedepsiţi, aşa cum de altfel se întâmplă în cazul italienilor care comit infracţiuni. Cei care sunt periculoşi trebuie expulzaţi. Comunităţile străine din Italia sunt chemate să colaboreze cu instituţiile împotriva celor care predică ura şi împotriva celor care practică violenţa”.
