Povestea unei îngrijitoare din Italia cu trei facultăți. Trei diplome (în inginerie civilă, management și științe financiare), dar în Italia, singurele locuri de muncă posibile pentru ea sunt curățenia și îngrijirea copiilor. Saku, în vârstă de 48 de ani, este originară din Kârgâzstan și locuiește în Napoli de patru ani. Ea are un soț și un fiu de 15 ani, care a rămas în capitala Biskek.
Citește și: Italia: badanta devine amanta bătrânului, povestea se termină rău când intervine fiica
Povestea unei îngrijitoare cu trei facultăți
Saku se numără printre cei care au reușit să obțină un permis de ședere datorită amnistiei pentru ajutoarele domestice și îngrijitori în 2020, la doi ani după ce a fost trimisă cererea. ‘Întotdeauna mi-a plăcut să studiez. Am lucrat’, a declarat ea pentru Ansa, ‘în administrația publică din Kârgâzstan: mai întâi la Ministerul de Finanțe și apoi la Agenția de control al monopolurilor de stat. Multă vreme am avut un post de răspundere: mă ocupam de controlul prețurilor pe piața privată’.
‘Am plecat din țara mea’, își amintește Saku, ‘acum aproape patru ani, aveam probleme cu soțul meu. A fost o criză și am decis să mă despart. Am ajuns la Napoli, unde existau rude care m-au putut ajuta la început. Aveam nevoie să muncesc pentru a trăi și am căutat imediat un loc de muncă fără prea multe pretenții. În Mergellina, o familie de oameni foarte buni m-a angajat ca babysitter, având grijă de doi copii. În 2020, când eram aici de un an, a venit amnistia, care a fost crucială. În 2022 am primit permisul de muncă.
”Nu pot sta toată viața spălând podele”
”A avea un permis sau a nu avea un permis”, subliniază ea, „face o mare diferență. În acest fel nu mă simt exclusă, pot face tot ceea ce fac cetățenii italieni, mă simt protejată. Înainte de a obține permisul, nu puteam să mă întorc în țara mea atunci când aveam nevoie. Nu este niciodată ușor să stai departe, iar fiul meu este acolo, dar astăzi trebuie să rămân aici, trebuie să lucrez”.
Saku nu ascunde faptul că a avea un loc de muncă mai bun aici, în Italia, ar fi visul ei. ‘Chiar și luând în considerare’, subliniază ea, ‘abilitățile mele. Cu ajutorul ActionAid, am găsit cursul pentru a obține un certificat de limbă tocmai în ideea de a schimba locul de muncă. Mi-ar plăcea să mă întorc la locuri de muncă mai provocatoare, și pentru că nu pot sta toată viața spălând podele. Mi-ar plăcea să mă întorc să lucrez într-un birou, să mă ocup de lucrurile de care au nevoie alți oameni”.
Ea speră ca în Italia „politicienii să poată simplifica cumva eliberarea permiselor de ședere și să ofere asistență chiar în ceea ce privește practicarea permisului: cererea și obținerea acestuia. Acest lucru i-ar putea ajuta foarte mult pe oameni”.
sursa: Corriere.it
