Potrivit ministrului Economiei Pier Carlo Padoan, bilanțul evoluției pieței muncii este caracterizat de ”lumini și umbre”. Pentru că dacă este adevărat că ”șomajul a scăzut dar încă rezultă foarte ridicat, în jur de 11%, numărul licențiaților crește dar e foarte scăzut”. Și mai ales, tot potrivit ministrului, care a vorbit la inaugurarea anului academic la Sapienza din Roma, ”încă prea mulți tineri părăsesc Italia pentru șanse mai bune în străinătate”. Cuvinte care au provocat polemici pe Facebook: ”Nu mai știu cui să ia pensia”, scrie Matteo, în timp ce Mc79 subliniază: ”Ce partid competent a guvernat în ultimii ani?”.
Fuga italienilor în străinătate este o temă care a fost discutată de multe ori în mediul politic. Matteo Renzi, de exemplu, o etichetase ca simplă ”retorică”. Iar ministrul Muncii Giuliano Poletti la finele lui 2016 a spus: ”Cunosc oameni care au plecat și care e bine să rămână unde s-au dus, pentru că această țară cu siguranță nu vrea să-i mai aibă în cale”. Cuvinte pe care apoi le-a rectificat, spunând că s-a ”exprimat prost”.
Însă exodul în străinătate continuă să fie și un nod economic, nu numai social. Pentru Confindustria, are un cost anual de 14 miliarde de euro anual. Și fuga din ultimii ani continuă să implice zeci de mii de persoane. Oameni cu diplome de liceu, licențiați, persoane peste 50 de ani și chiar figuri specializate care altundeva găsesc salarii mai mari și o mai bună calitate a vieții. Potrivit Raportului Italieni în Lume 2017 realizat de Migrantes, fluxul celor care decid să plece este în constantă creștere: potrivit datelor Aire, în 2006 erau puțin peste trei milioane care astăzi se apropie de cinci milioane. Și în total în 2016 au ales să plece 124.000 de italieni.
