Pentru a rezista influenţei stricăcioase a Occidentului, care şi-a întins tentaculele în Ucraina, Vladimir Putin şi-a introdus în această ţară trupele, a ocupat Crimeea şi e foarte posibil că o va alipi la Rusia-mamă. În felul acesta pensionarii crimeeni, nostalgici după Uniunea Sovietică, vor putea să-şi contemple idolii netulburaţi, punând la poalele monumentelor lui Lenin garoafe roşii în fiecare dimineaţă; iar tinerii ruşi cărora le era prea greu să înveţe limba ucraineană, nu vor mai învăţa-o.
Şi nu vor avea la ei acasă fascişti şi naţionalişti pro-occidentali, care să le bage pe gât drepturi pentru toţi, femen, gay şi alte porcării. De azi înainte cazacii vor face ordinea! Ura! Occidentul nu va trece! Rusia a rezistat!
În faţa unui Occident ameninţător rezistă de ceva vreme şi un grup de moldovence de la Roma. Imaginaţi-vă, Occidentul le-a amăgit cu lefuri mari pe când ţara lor se ducea la fund şi le-a pus să îndeplinească munci umile, adică să fie îngrijitoare de bătrâni şi femei de serviciu.
Le-a mai impus să înveţe limba italiană, să însuşească diferite elemente ale culturii italiene. Ba chiar, zâmbind perfid, le-a mai învăţat să se alimenteze italieneşte, să bea vinuri învechite şi să mănânce, ce oroare, brânză cu mucegai, gorgonzola! Iată ce-au păţit sărmanele moldovence.
Dar, în faţa acestor nedreptăţi ale decadentei culturi occidentale, moldovencele noastre au hotărât să reziste… De fapt, ar trebui să schimb tonul, căci comparaţia rezistenţei lui Putin cu rezistenţa moldovencelor e cam exagerată. Şi s-ar putea să se supere şi Putin, şi moldovencele. Voi lua-o deci mai moale şi voi povesti liniştit despre Lidia Bolfosu. Şi despre metoda ei de a rezista în Occident.
În Republica Moldova Lidia a fost director adjunct la Liceul Teoretic „Liviu Damian” din oraşul Râşcani. Acolo, la Râşcani, în nordul Moldovei, profesoara de muzică Lidia Bolfosu a întemeiat un ansamblu folcloric, „Arţăraş”. A avut succes, şi nu doar în patrie. În 2000 „Arţăraş” a participat la un festival folcloric în Italia, la Fivizzano, şi s-a învrednicit de premiul „Delfino d’argento”, concurând cu 35 de grupuri folclorice din alte ţări.
S-au întors acasă, înaripaţi de succes. Dar Lidia, constrânsă de situaţia economică, a trebuit să emigreze în Italia. Povesteşte că nici nu şi-a luat rămas bun de la elevii şi învăţăceii din ansamblu, îi era ruşine. Şi-i era ciudă că ea, descendenta unor mândri şi înstăriţi răzeşi moldoveni, din vina blestemaţilor bolşevici ai lui Stalin, trebuia să argăţească acuma în casele italienilor.
Culmea, în una din aceste case, urma să şteargă de praf nişte suvenire de origine sovietică, matrioşte, insigne pionereşti şi comsomoliste. „Signora, vă rog frumos, daţi-mi voie să nu mă ating de chestiile astea ruseşti, că îmi trezesc urâte amintiri. Fac altceva suplimentar, dacă se poate…” Nu, nu se putea, suvenirele din ţara lui Stalin şi a lui Putin erau sacre pentru signora, de aceea Lidia a fost rugată să nu mai vină la lucru.
„Dar oare ce-ar fi să-mi răsădesc „Arţăraş”-ul aici, în Italia?” – s-a gândit Lidia într-o zi. Zis şi făcut. Încet, gospodăreşte, „Arţăraş”-ul a fost pus pe picioare şi a slobozit viguroase rădăcini pe „colinele fatale” ale Romei. În 2009 a avut loc primul concert de Crăciun. În jurul Lidiei Bolfosu s-a strâns o comunitate întreagă, pentru care folclorul, dansurile bătrâneşti, colindele, Capra, Ursul sunt tot atâtea prilejuri de comunicare umană şi modalităţi inteligente de a te respecta pe tine însuţi.
Au venit deci în „Arţăraş” familii întregi, cum ar fi cea a lui Vitalie şi Tatiana Ciobanu cu fiicele Marcela şi Lucia, ori familia Gramatic, care îi cuprinde pe soţii Emilia şi Iurie cu copiii Alina, Alexei şi Costel, apoi familia lui Alexei şi a Valentinei Naşco cu fiica Sănduţa şi familia Sârbu… Au venit Liuba Borş, Tamara Osadci, Nina Popescu, Tudor Bodolico, Valentina Ţarălungă, Ana Pleşca, Valentina Scafari, Eugenia Moraru, Claudia Lupaşcu, Nicolae Negură şi mulţi alţii. Au venit români din România, Ştefan Căliman din Neamţ, Ioachim Anton din Galaţi, Iuliana Maria Dan din Făgăraş, Motfolea Mihai din Roznov Neamţ.
Şi a venit italianul Sabatino Fusconi, care e împătimit de folclor, dansează şi cântă la muzicuţă, şi încearcă aici în Italia o simpatică integrazione pe dos, a unui italian în mijlocul unei comunităţi moldoveneşti.
Şi aşa, „Arţăraş” a devenit vizibil. A participat la diferite evenimente culturale la Accademia di Romania, care le-a oferit cu generozitate, când a fost posibil, şi local pentru repetiţii.
Atunci când în august 2012 au fost inaugurate la Muzeul Civilizaţiei Romane zilele culturii Republicii Moldova, organizate de ambasadă cu prilejul aniversării de 20 de ani de la proclamarea independenţei ţării, ansamblul „Arţăraş” a prezentat un concert, pentru care a fost premiat de municipalitate, iar Lidia Bolfosu un referat despre costumele de port popular din secolul 19.
„Arţăraş” a participat cu dansuri de mare succes la public la ediţiile anuale ale Sărbătorii popoarelor şi la Maratonul de la Roma. A mers la Vatican să-l colinde pe Papa şi la festivalul portului popular organizat la Episcopia românilor din Italia.
Apoi a mai fost invitat să dea reprezentaţii la teatrul Marrucino din Chieti cu un spectacol în italiană pe baza poveştilor noastre şi la Terni, la carnaval, unde a prezentat un cântec românesc tradus în dialectul local şi spectacolul de dansuri. A strâns fructuoase colaborări cu asociaţiile „Dacia”, „Pro Patria”, „F.I.A.B.A.” şi altele. Deosebit de mândră este Lidia Bolfosu şi de faptul că a avut prilejul să evolueze la Accademia di Romania alături de celebra cântăreaţă Ionela Prodan.
Recent, pe 2 martie 2014, ansamblul Lidiei Bolfosu a participat la ediţia a şaptea a Mărţişorului de la Roma, la Teatro Tendastrisce, organizată de Asociaţia Românilor în Italia. Au avut marea onoare să inaugureze ei, arţăraşii, evenimentul, prin suita de dansuri „Bătrâneasca”.
Ar mai fi de adăugat că Lidia Bolfosu mai este şi un talentat maiestru de ceremonii, fiind invitată la nunţi, cumetrii, spectacole pentru copii – pentru a le da gust, sens, culoare. Iar familia italiană în care munceşte actualmente încearcă să nu-i provoace amintirile neplăcute din trecut, din contra, o respectă foarte mult, îi întră cu plăcere în voie când merge la repetiţii şi merg şi ei, cu copiii, să-i vadă concertele.
Cu prilejul sărbătorilor de primăvară Lidia Bolfosu a primit de la prietenii săi de la Roma un braţ de buchete de flori. Se uita la acele buchete şi îşi amintea florile pe care le primea cândva la 1 septembrie de la elevii ei, la şcoala de la Râşcani. Buchetele de la Roma au răsărit din buchetele de la Râşcani, în urma unei eroice munci de păstrare a identităţii nu atât naţionale aş zice, dar proprii, personale.
Lidia Bolfosu nu a vrut să se topească cu totul într-o altă identitate, a vrut şi a luptat să rămână Lidia Bolfosu de altădată, cea care cânta şi dansa şi primea buchete de flori. Bravo, Lidia Bolfosu, ai reuşit.
Victor Druţă
