În primul trimestru al lui 2017 zona de dificultate de pe piața muncii din Italia număra 4.492.000 de persoane (+45,5% față de primul semestru 2007, echivalentul a +1.400.000 de persoane), cifra cea mai înaltă din ultimii zece ani.
Este ceea ce reiese dintr-un studiu al Fundației Vittorio de la Cgil, care reelaborează statisticile privind zona de dificultăți a angajărilor (ocupați cu vârsta de 15-64 de ani cu loc de muncă temporar sau cu orar parțial pentru că nu au găsit o ocupație stabilă sau cu normă întreagă).
Rata de dificultate este mai mare în Sud (23,9%) față de Nord (17,7%), în rândul ocupației feminine mai mult (26,9%) față de cea masculină (15,2%). În plus, se dilată distanța dintre generații: în categoria 15-24 de ani rata de dificultate este de 60,7% (+21% față de acum zece ani); urmează clasa tinerilor-adulți (25-34 de ani) cu o rată apropiată de 32% (era de 19% în 2007). Și distanța dintre italieni și străini se lărgește: dificultățile afectează un lucrător străin din trei (18,4% dintre cetățenii italieni).
Potrivit președintelui Fundației Di Vittorio, Fulvio Fammoni, ”în țara noastră continuă un proces de progresivă precarizare și descalificare a ocupației, care a dus zona de dificultate la punctul cel mai înalt al ultimilor zece ani, penalizând în special categoriile de vârstă cele mai tinere. În mod contextual continuă să se înrăutățească și calitatea ocupației noastre în termeni de calificare profesională, în mod contrar față de ceea ce se întâmplă în restul Europei”.
Potrivit secretarei confederale a Cgil, Tania Scacchetti, ”studiul Fundației di Vittorio demonstrează că declarațiile guvernului privind creșterea și refacerea sunt pură propagandă. Crește numărul lucrătorilor din zona de dificultate și se lărgește spațiul inegalităților din cauza unor alegeri politice care au redus drepturi și protecții, au susținut flexibilitatea pieței de muncă și au favorizat stimulente fără sfârșit către întreprinderi prin intermediul decontribuției”.
