Biserica Sant’Agnese de pe via Garibaldi din Rimini a fost mult timp închisă. Acum are o nouă viață: credincioșii români au făcut lucrări de renovare și pe 15 octombrie a fost prima sfântă liturghie de rit creștin ortodox, ținută în parte și în limba italiană. Părintele Marcian Claudiu Bucurenciu nu își ascunde satisfacția: «În sfârșit avem o casă, mulțumită lui Dumnezeu dar și episcopului Lambiasi și Eparhiei care ne-a acordat acest loc de cult», a spus el pentru Corriere Romagna.
Drapele românești
Mulțumirile preotului se îndreaptă și către credincioșii români care s-au ocupat de partea materială.
”Biserica Sant’Agnese nu o luăm în închiriere, ci o cumpărăm cu o colectă făcută de credincioși, care se ocupă și de intervențiile de renovare, la finalul zilei, când ies de la muncă”, explică părintele, care duminică 15 octombrie a oficiat timp de o oră și jumătate sfânta liturghie în fața a peste o sută de persoane, într-o biserică-șantier, cu schele pe laterale și lampadare acoperite pentru a fi protejate de praf.
Mulți curioși au intrat pentru a vedea și înțelege cum oare se oficiază o slujbă într-o biserică despre care toți știau că este închisă. Drapelele românești puse înăuntru, la intrare, au făcut însă să intuiască imediat despre ce era vorba.
«Credincioșii noștri sunt circa 1.700 în tot Rimini», explică părintele Marcian, «din acest motiv aveam nevoie de un loc încăpător și stabil care să ne poată primi». Înainte era folosit fostul sediu al Quartiere 4 pe via Wartherma 26, apoi au fost ”împrumutate” câteva biserici însă timp de nouă ani au fost în căutarea unui loc care să devină Parohia Sfântului Ierarh Ghelasie de la Râmeț.
Colaborarea Bisericii rimineze a fost importantă. De mai multe luni era în discuție ipoteza de a vinde biserica Sant’Agnese, care de circa șapte ani fusese închisă ca loc de cult și era utilizată pentru expoziții și mici târguri. Lipsa de preoți, dar și de credincioși, având în vedere prezența parohiei vecine San Gaudenzo, au fost motivele. Biserica Sant’Agnese a fost subutilizată în acești ani și prestigiul său a fost uitat: prezența sa este citată într-un document vechi din preajma anului 1000; distrusă mai întâi de un cutremur în 1308 și apoi de bombardamentele celui De-al Doilea Război Mondial, a fost ținută deschisă cultului până în septembrie 2010.
Părintele Marcian consideră achiziția un semn de integrare: «Suntem toți frați, ceea ce se întâmplă va folosi mult comunității noastre românești care conține, printre altele, tot mai mulți italieni datorită căsătoriilor și fiilor născuți aici la Rimini: un semn de integrare la care ținem mult».
