Pasul s-a format între două vârfuri muntoase, muntele Pietralata (889 m) și Paganuccio (976 m), datorită forței corozive a râului. De-a lungul timpului, râul a ”săpat” un defileu deosebit de profund ce în prezent nu mai poate fi văzut, datorită faptului că în anul 1992 a fost construit un dig care a format un lac. În anul 2001, această zonă a fost introdusă în cadrul unei rezervei naturale, care a primit același nume: Rezervația naturală Gola del Furlo.
Noul pas, aflat în vecinătatea celui vechi, a fost făcut din ordinul împăratului Vespasian, între anii 76 și 77 d.C. Galeria are lungimea de 38, 3 m, este largă de 5,47 m și înaltă de aproape 6 m. Piatra de calcar fost perforată doar cu dalta și ciocanul, nefiind acoperită cu nimic. Urmele construcției cu unelte rudimentare se pot vedea și astăzi.
Locul are o istorie bogată, datorită faptului că pentru multe secole era singurul drum care unea Roma de tărmul estic al peninsulei.
Există documente care atestă faptul că prin pasul Furlo au mai trecut: împărații Onorio, după importanta victorie împotriva vizigoților lui Alarico din anul 404 și Vitige, în anul 538, în plin război împotriva goților. Pasul a fost fie închis, fie fortificat de nenumărate ori, datorită poziției strategice pe care a avut-o. Pentru multe secole a fost chiar abandonat, documente care să ateste o oarecare activitate, descriind abia în 1502 un pasaj pe care l-ar fi făcut cu mare dificultateLucrezia Borgia, aflată în drum spre Ferrara. În al doilea război mondial pasul Furlo nu a fost teatrul unor lupte importante.
Cu câțiva ani înainte, în timpul guvernării fasciste, pe unul dintrepereții de la intrarea în defileu, a fost sculptat în piatră chipul lui Benito Mussolini, care folosea această rută foarte des. Ulterior, acel perete a fost minat și distrus.
Vegetația oferă niște culori impresionante datorită florilor și arbuștilor care se găsesc în această zonă mai ales în perioada primăverii și a toamnei. Culoarea aproape ireală a apei lacului, format de către dig, este alcătuită din nuanțe de verde. Se pot vedea în număr destul de mare, exemplare de acvila regală, desemnate ca o veritabilă marcă a rezervației.
Foarte aproape se află două localități renumite. Este vorba de Urbino, unul dintre centrele cele mai importante ale renascentismului italian, ahitectura clădirilor fiind conservată impecabil, fapt care a dus la introducerea centrului istoric al localității, în patrimoniul UNESCO.
O așezare foarte bogată în istorie, primele documente care atestă importanța locului datând din prima jumătatea a secolului al VI-lea. Amatorii de gastronomie și oenologie autentice și de calitate pot vizita Acqualagna, localitate denumită ”capitala del tartufo” (capitala trufei), care pe tot parcursul anului are oferte gastronomice și de vin, în multele restaurante prezente. Nu ar fi nicio surpriză dacă ați întâlni personaje politice, actori sau sportivi din toată lumea, aici organizându-se permanent licitații care au ca obiect tartufo, preparate gastronomice speciale sau vinuri renumite.
Andi Rădiu
