Plenul Palatului Madama a pus în discuție proiectul de lege privind ius soli, de acordare a cetățeniei italiene copilor născuți în Italia. În timpul dezbaterii, afară se dezlănțuie protestul celor de la Casa Pound, iar înăuntru, parlamentarii de la Lega Nord se năpustesc asupra reprezentanților guvernului, lansând insulte și la adresa președintelui Senatului, Pietro Grasso.
Pe 15 iunie, ședința de foc care se încheie cu contuzii: ministrul Educației, Valeria Fedeli, este dusă la infirmerie, în timp ce șeful de grup al Lega Nord, Gianmarco Centinaio, încheie ”rezistența” cu degetele bandajate și mâna umflată.
Lega, condusă de Roberto Calderoli, ridică nivelul confruntării pentru a-l constrânge pe Grasso să suspende ședința. Raffaele Volpi adresează un evident „vaffanculo” președintelui Senatului, care mai întâi îl elimină furios, iar apoi anulează eliminarea în câteva minute, pentru a evita suspendarea lucrărilor. Regulamentul prevede că atât în cazul în care eliminatul rămâne în sală (Volpi rămâne, ”acoperit” de colegi), cât și în cazul în care acesta este dat afară, ședința se suspendă.
Însă leghiștii nu se opresc și fug spre băncile guvernului purtând pancarte cu mesaje de tipul ”Nu Ius Soli”, ”Stop Invaziei”, în timp ce în stradă, militanții Casa Pound încearcă să forțeze cordonul de poliție pentru a ajunge în aulă.
Proiectul de lege „Ius soli”, deja aprobat de Camera Deputaților în 2015, zace de mai mult de un an în Senat și la el au fost depuse peste opt mii de amendamente, evident pentru a-l face imposibil de adoptat fără o asumare a răspunderii guvernului.
Movimento Cinque Stelle a anunțat că se abține. Forza Italia nu vrea să voteze, iar Fratelli d’Italia va aduna semnături pentru un referendum de abrogare, dacă legea va fi adoptată.
Ce prevede legea
Proiectul de lege care a provocat scântei la Senat, oferă două noi modalități prin care copiii părinților străini pot deveni italieni: ius soli „temperat“ și ius culturae.
De circa 13 ani se discută de o reformare a legii cetățeniei. Scopul este de a schimba legea în vigoare, n. 91 din 5 februarie 1992, care prevede ius sanguinis: cetățenia italiană este transmis numai de la părinți la copii. Un cetățean străin născut în Italia, astăzi, are dreptul la cetățenie numai în cazul în care, odată ce a devenit un adult, la 18 ani, face cerere de a deveni cetățean, demonstrând că a fost rezident în Italia „în mod legal și continuu“ de la naștere.
Noua lege introduce alte două metode de dobândire a cetățeniei pentru copiii minori ai părinți străini: ius soli „temperat“ și ius culturae.
Problema cetățeniei interesează circa 800 de mii de copii minori străini fii de imigranți, care ar putea deveni italieni după intrarea în vigoare a noii legi.
Vor putea deveni cetățeni italieni copiii născuți în Italia din părinți străini, dacă cel puțin unul dintre părinți are un permis de ședere UE pe termen lung a UE și are reședința în mod legal în Italia de cel puțin cinci ani. Principiul ius soli nu se aplică, cu toate acestea, cetățenilor europeni, din moment ce a permis pe termen lung este destinat doar celor din statele din afara UE.
Ius culturae prevede că pot obține cetățenia și copiii străini născuți în Italia, sau intrați până la vârsta de 12 ani, care au „frecventat în mod regulat timp cel puțin cinci ani, unul sau mai multe cicluri școlare din sistemul național, sau cururi de formare profesională de trei sau patru ani“. Trebuie să fi promovat cursurile respective. Cei care sosesc în Italia între 12 și 18 ani, vor putea avea cetățenia dacă au rezidența în mod legal în Italia timp de cel puțin șase ani și au participat la „un ciclu școlar, cu obținerea titlului final.“
Și în alte țări europene normele se împart între ius sanguinis (dreptul de cetățenie prin sânge) și ius soli (dreaptul la cetățenie după țara de naștere). Cele 27 de state membre nu au o legislație omogenă, deobicei se combină principiile. Niciuna nu are ius soli pur (adoptat în Statele Unite și unele țări din America de Sud).
