«În Italia instabilitatea în muncă a tinerilor este cronică», spune Alessandro Giua, de 27 de ani, care a plecat din Italia, ca alte sute de mii de alți tineri italieni, în Marea Britanie. Și-a dat seama că ceva îi lipsește. „Eu și doi colegi trebuia să prezentăm proiectul nostru în engleză la doi clienți, însă nu eram în stare”. Și astfel acum doi ani a plecat, a povestit el pentru „Il Fatto Quotidiano”.
Dacă este adevărat că ceea ce suntem depinde de alegerile pe care le facem, Alessandro Giua, născut la Milano acum 27 de ani, a luat direcția justă.
Odată absolvit liceul artistic la secția de multimedia (”În realitate ne puneau să desenăm buchete cu flori”, explică), a decis să-și suflece mânecile și să caute un loc de muncă: ”În anii precedenți am studiat ca autodidact programare web și design și lucrasem deja ca freelancer pentru câteva site-uri”, amintește.
Pasul următor, efectuat la 19 ani, a fost cel de a refuza orice propunere de stagiatură și de a se prezenta la o agenție publicitară: ”Am fost angajat la secția digital și acolo mi-am început parcursul ca designer și art director”, explică.
Acestei experiențe îi urmează o alta, tot în același sector, în care ajunge să acopere funcția de director adjunct de creație. La mai puțin de 25 de ani Alessandro poate deja să se bazeze pe un CV de tot respectul și pe un salariu optim. Într-o zi, însă, sună clopoțelul de alarmă: ”Eu și doi colegi ne-am dus la un client mare pentru a-i prezenta munca noastră și totul părea să meargă excelent – își amintește. Însă apoi ne-au cerut să spunem explicația și în engleză în fața a doi directori internaționali și niciunul dintre noi nu era la înălțimea sarcinii”.
De fiecare dată când întâlnesc un obstacol în fața mea îmi asum riscuri. Numai așa se pot îmbunătăți lucrurile.
În acel moment a decis să acționeze în conformitate cu filosofia sa de viață: ”De fiecare dată când întâlnesc un obstacol în fața mea – subliniază – îmi asum riscuri, numai așa se pot îmbunătăți lucrurile”.
Riscul, de data aceasta, este acela de a-și da demisia pentru a se muta la Londra și a învăța engleza: ”Aveam două posibilități: să frecventez o școală sau să învăț de pe stradă – explică. Și evident am preferat-o pe a doua”.
Datorită experienței sale anterioare de muncă, reușește aproape imediat să-și găsească un post la o firmă mică dar inovatoare: ”Acum sunt la Londra de doi ani și sunt foarte fericit pentru alegerea pe care am făcut-o – admite. Mă umple de bucurie să trăiesc într-un oraș atât de primitor și multicultural”.
Și din punct de vedere al muncii au sosit multe satisfacții: ”După șase luni am trecut la o firmă mai mare, care se ocupă de inovare și mobile – explică, este un mediu foarte frumos și relaxat, vârsta medie este sub 28 de ani și salariul este mai mult decât satisfăcător”.
Un frumos salt de calitate pentru el, care cu siguranță nu regretă situația italiană: ”Agențiile noastre de publicitate trăiesc un moment de criză, dictat de condiția cronică de instabilitate a muncii în rândul tinerilor. În plus, deseori profesionișii mai în vârstă și experți sunt puși deoparte, când de fapt ar fi fundamentali pentru transmiterea experiențelor lor”.
Pentru el viitorul este încă o pagină de scris, însă Londra pare casa justă pentru a-l construi: ”Nu mă îngrijorează Brexit-ul, imediat după vot managerii noștri ne-au convocat pentru a ne confirma dorința de a ne păstra pe fiecare dintre noi”, amintește. Pe de-altă parte în agenția sa aproape 60% dintre persoane nu sunt englezi: ”Și tocmai asta e frumos, pot învăța de la toți și pot să mă îmbunătățesc și mai mult”.
