Costă 15 miliarde (1,75% din cheltuiala publică) bugetul statului. O cifră redusă pentru o țară care cheltuiește 70 de miliarde numai în dobânzi pentru datoria publică. În compensație, ei plătesc 10,9 miliarde ca asigurări sociale și produc o bogăție în PIB de 127 de miliarde.
Peste cinci milioane de imigranți costă 15 miliarde bugetul statului. Însă plătesc 10,9 miliarde ca asigurări sociale, contribuind la umplerea visteriei Inps. Fără a lua în calcul că plătesc și 6,8 miliarde de Irpef, 8,7% din totalul contribuabililor. Datele sunt dezvăluite de un Raport Impactul Fiscal al Imigrației elaborat de Fundația Leone Moressa și prezentat la Ministerul de Interne.
”Imigrația continuă să aducă beneficii sistemului italian. Unul dintre primele sale beneficii sunt contribuțiile de pensie plătite de străinii ocupați”, explică o notă a fundației. ”Distribuind volumul total pentru veniturile din pensii medii, se poate calcula că din partea lucrătorilor străini contribuțiile echivalează cu 640.000 de pensii italiene”, continuă.
În plus, costul imigrației pentru sistemul public italian este foarte restrâns: 15 miliarde echivalează de fapt cu 1,75 din cheltuiala publică. Este vorba de o picătură într-un ocean de 800 de miliarde pentru o țară care plătește anual 70 de miliarde ca dobânzi asupra datoriei, 163 de miliarde pentru angajații publici și 270 de miliarde ca pensii.
În compensație străinii produc o bogăție de 127 de miliarde, care este echivalentul a 8,8% din valoarea națională adăugată, de asemenea o cifră cu puțin inferioară cifrei de afaceri a întregului grup Fiat. Cu toate acestea, având o productivitate scăzută, sunt sortiți unor pensii de foame.
Dar cum utilizează statul resursele destinate imigranților: Majoritatea cheltuielilor sunt pentru sănătate (4 miliarde), educație (3,7 miliarde), transferuri de bani (3,1 miliarde), justiție (2 miliarde). În schimb, sunt foarte marginale costurile publice pentru locuințe (300 de milioane) și servicii sociale (600 de milioane).
Cât despre portretul-robot al imigrantului din Italia, studiul Fundației Leone Moressa vorbește în special despre români (1,1 milioane cu o componentă feminină de 57,2%), albanezi (467.687), marocani (437.485), chinezi (271.330).
Lucrători care sunt în principal angajați în construcții (15,1%), în comerț (12,9%), în domeniul hotelier (9,7%). Toate aceste sectoare au resimțit puternic criza după cum stă mărturie faptul că imigranții au beneficiat în manieră consistentă de măsuri în sprijinul venitului precum șomajul tehnic (cu o incidență de 12% din total), somajul, Aspi și mini Aspi (13,3%) și indemnizația de mobilitate (4,6%).
”În 2014, 32% dintre familii a primit bonusul Renzi, față de 21% în cazul celor autohtone. Pentru ambele componente, valorile medii sunt de peste 85 de euro – se citește într-un extras al studiului. Dacă să ai peste doi beneficiari este un caz fortuit pentru ambele tipologii de familii, în rândul familiilor imigrate se înregistrează o prezență mai mare de doi beneficiari”.
Semn, în concluzie, că diferențele de venit dintre străini și italieni se fac simțite în mod notabil și că integrarea este un obiectiv încă foarte îndepărtat. ”Studiul tinde să dezmintă diverse prejudecăți. De fapt, contribuția imigranților la bugetele publice este în general pozitivă – continuă. Excepția este în special Germania, care are mulți imigranți deja pensionați, veniți din Turcia în anii ‘60 și din fosta Uniune Sovietică în anii ‘90”. Potrivit Fundației, imigrația este în sinteză o resursă prețioasă. Cu condiția, bineînțeles, să fie gestionată cu politici adecvate.
Citiți și:
Jurnalist italian: ”Iată de ce fără imigranţi am fi pierduţi”
