Știri Italia: O fetiță de nouă luni ar fi fost bătută sâmbăta trecută de tatăl ei vitreg în timp ce partenera sa (mama fetiței) era la serviciu și încerca în zadar să ia legătura cu el. Atunci, bunica maternă a ajuns în casă, alertată de fiică, și a descoperit traumele de pe trupul micuței, sunând imediat la 118.
„Dar și ea, bunica, a confirmat personalului medical că nepoata ei căzuse de pe masa de schimb”, își amintește o locatară a blocului care a asistat la dialog, citată de corriere.it.
”Eu nu l-am acuzat pe bărbat că a rănit-o. Poate că la început a crezut versiunea lui. Nu-l cunosc, locuiește aici de 4-5 luni, pot spune că l-am văzut de multe ori fumând marijuana pe terasă, mirosul era inconfundabil”, a mai spus vecina.
Italia, zidar arestat, a bătut o fetiță de NOUĂ LUNI
Bărbatul părea să fie bine integrat în unitatea familială, după cum a recunoscut Don Riccardo, preotul paroh din Casarile: ”Pe 17 septembrie a avut loc botezul fetiței, Franchino (numele bărbatului, n.r) a fost și el prezent, am perceput armonie”.
Deși fetița a fost declarată în afara oricărui pericol de către spitalul Papa Giovanni din Bergamo, rudele preferă să nu se expună, încă în stare de șoc, dar cu siguranță mai ușurate. Mario Franchino, din celula sa din sectorul protejat al închisorii Torre del Gallo din Pavia, continuă să întrebe despre fetiță.
Avocatul Maria Teresa Gobba, care îl apără pe zidarul de 28 de ani care a mărturisit că a bătut-o pe fiica partenerei sale, și-a întâlnit clientul după interogatoriu în cazarma carabinierilor din San Pietro in Ciel d’Oro. El a spus că l-a găsit „supărat” și „pocăit”. Termeni poate stridenți în lumina a ceea ce s-a întâmplat.
„Nu am fost eu. Nu-mi pot explica”
Ceea ce s-a întâmplat sâmbătă, 1 octombrie, în apartamentul de la etajul patru al clădirii din Casarile a fost un gest aparent inexplicabil, după cum a spus el. „Nu am fost eu. Nu-mi pot explica”, le-ar fi răspuns el anchetatorilor.
”Este foarte îngrijorat de starea de sănătate a fetiței cu care a avut cu adevărat o legătură afectivă”, a relatat avocatul: ”Este neliniștit, nu atât pentru consecințele penale împotriva sa, cât pentru fetița care, din fericire, este în afara oricărui pericol”.
O viață banală, cea a lui Franchino, așa a fost descrisă. Lucra ca zidar, dar acum era în concediu de odihnă și aștepta să fie chemat la muncă. Puțini prieteni, câteva ieșiri, nimic mai mult. Din martie, el avea o relație cu Arianna, cu care se mutase împreună. Nimeni nu-l cunoștea în sat, nici măcar vecinii fetei, care nu-l văzuseră decât de câteva ori pe balcon sau la ușa de la intrare.
Privirile celor care locuiesc în aceste clădiri se încrucișează la micile grădini comune. Ei nu vorbesc despre nimic altceva. ”Rămânem fără cuvinte”, repetă ei, ”să atace un copil care făcea parte din familie și care, cu doar câteva săptămâni în urmă, a fost botezat în mijlocul bucuriei rudelor sale”.