Mica refacere a pieţei imobiliare este valabilă şi pentru lucrătorii străini imigraţi în Italia. Potrivit datelor preliminare ale celui de-al zecelea Raport „Imigranţii şi locuinţa” al institutului „Scenari Immobiliari”, în 2015 s-au achiziţionat circa 39.000 de prime case, cu o creştere de 8,3% faţă de anul precedent.
Valoarea totală a achiziţiilor este de circa 3,8 miliarde de euro, cu 15,1% în plus în doisprezece luni. În urmă cu zece ani, când a început analiza Institutului de cercetări, numărul achiziţiilor a fost de 131.000, urmând apoi o scădere constantă.
„Inversarea tendinţei – a comentat preşedintele Scenari Immobiliari, Mario Breglia – este importantă fiindcă cererea de locuinţe exprimată de imigranţi se poate estima la peste un milion de case. În absenţa unei politici publice, soluţia se poate găsi pe piaţa privată”.
Refacerea se datorează unei mai mari posibilităţi de accces la credit şi preţurilor mai scăzute ale locuinţelor, în special în localităţile mici şi la periferii, care fac mai facilă cumpărarea. Incidenţa străinilor în rândul achiziţiilor totale de locuinţe efectuate în Italia în 2015 este de 8,7%, incidenţă care oricum nu este distribuită în mod omogen. Chiar şi la egalitate de venituri teritoriale, există zone în care cota de cumpărători străini atinge uşor 40%, ridicând media finală.
În contrast cu înalta concentraţie de străini cumpărători din anumite teritorii (Prato în special), în majoritatea capitalelor de provincie se întâlneşte un schimb de zonă când familiile străine îşi modifică situaţia privind locuinţa, trecând de la chirie la proprietate personală.
Majoritatea cumpărătorilor imigranţi locuieşte în Italia deja de mai mulţi ani şi alegerea de a ieşi din chirie este întotdeauna cauzată de forţe obiective, scăderea preţurilor, şi subiective, dorinţa de a se stabili şi integra. Drept confirmare a acestei ultime necesităţi, trebuie observat că în capitalele de provincie imigranţii ies din zonele cu densitate ridicată de străini pentru a cumpăra în cartiere locuite de italieni.
Marea parte a rezidenţilor străini locuieşte în chirie şi tinde să rămână în comunitate cu propriii conaţionali, cel puţin atât timp cât şederea în Italia are caracter temporar. Imediat ce se alege confirmarea cu o achiziţie a dorinţei de a rămâne în Italia, tendinţa este de deplasare către zonele mai eterogene. Dimensiunile locuinţelor medii cumpărate de lucrătorii străini sunt în uşoară creştere faţă de anul trecut, în jur de 90 de mp, în mod substanţial omogene pe teritoriul naţional. Calitatea imobilelor e redusă, aproape niciodată construcţii noi, şi puţinii străini care obţin credit bancar caută ocazia de a se stabili într-o casă de mărime medie, în care să locuiască întreaga familie.
Străinii cumpără apartamente, dar sunt în măsură să achiziţioneze şi vile mai mici sau mai mari în zone rurale, unde să poată eventual să demareze o mică activitate agricolă (provincia Bari este un exemplu în acest sens).
Dispersia geografică, din diferitele provincii, oglindeşte dorinţa generală de a cumpăra locuinţă acolo unde se găseşte o ocazie de piaţă, chiar departe de comunităţile străine de multă vreme stabilite în zona respectivă.
Peste o treime (37%) dintre lucrătorii imigranţi achiziţionează la periferiile capitalelor şi jumătate în micile localităţi din restul provinciei.
