În Italia, o parte semnificativă a populației este forțată să supraviețuiască. Pentru a putea trăi, de fapt, am avea nevoie de salarii adecvate costului vieții, protecție și contracte în regulă – lucruri care nu sunt garantate peste tot, cu anumite sectoare mult mai afectate decât altele. Pragul sărăciei în Italia s-a schimbat. Stacheta este acum stabilită mai sus decât s-ar putea crede, potrivit datelor Istat.
Cifra care trebuie încercuită cu roșu este: 1.245 euro. Vorbim de salariu net pe lună, care nu este suficient pentru a evita riscul sărăciei în această țară, potrivit datelor Istat. Multe statistici, rezumate, propun un prag foarte precis si concret, sub care un singur cetatean, in lipsa altor forme de venit, se poate spune ca se afla in dificultate economica. Aceasta înseamnă să trăiești de la un salariu la altul, în cele mai multe cazuri, și aproape sigur că nu ai nicio capacitate de economisire.
Prin urmare, se pune întrebarea: ce se întâmplă în cazul unui eveniment grav neașteptat? Vorbim despre sărăcia care lucrează, adică despre oameni care nu pot trăi cu demnitate în ciuda angajamentului lor zilnic. Italia își confirmă poziția în fruntea Europei în acest sens. O statistică îngrozitoare care, conform celor subliniate de Istat, este egală cu 11,5%. Iată care este procentul de angajați din țara noastră care se află în dificultate economică. Alarma devine și mai roșie dacă ne uităm la angajații aflați în sărăcie absolută, egală cu 8,2%.
Care este pragul sărăciei în Italia
Într-un sistem care funcționează, cei care nu muncesc și nu au venituri pasive sunt săraci sau riscă să devină așa. Un raționament extrem de elementar, care se ciocnește de un scurtcircuit al vremurilor noastre. În zilele noastre, nici măcar ecuația „orele de lucru mai lungi echivalează cu un salariu mai mare” nu mai este absolut adevărată.
Institutul de Statistică oferă o definiție a riscului de sărăcie pentru persoanele angajate cu vârsta de 18 ani și peste. Se calculează în cadrul familiilor cu venit net echivalent sub un prag relativ. Aceasta reprezintă 60% din mediana distribuției individuale a venitului mediu echivalent.
În termeni simpli, ne referim la venitul anual mediu din Italia, care în perioada de doi ani 2021-2022 a fost de 26.979 euro net pe familie. 60% corespunde la 16.187 euro, sau 1.245 euro net pentru 13 luni. Iată matematica sărăciei în această țară.
O analiză a acestor date, realizată de Money.it, evidențiază modul în care pericolul cel mai mare este evident pentru gospodăriile formate dintr-un singur membru care lucrează. Situația se schimbă în cazul gospodăriilor în care mai mulți subiecți contribuie la generarea de venituri. În aceste cazuri există tendința de depășire a pragului de sărăcie, egal cu 16.187 de euro pe an, dar în faldurile sistemului ne regăsim observându-i pe cei care desfășoară joburi cu normă întreagă, bine deghizați, să aducă acasă, în doi, o suma nu cu mult mai mare .
În aceste statistici există un spațiu amplu pentru analiza chestiunii sudice. Familiile cele mai în dificultate se află de fapt în Sud Ultimul raport Istat nu poate decât să confirme diferențele geografice. În 2023, în Nord, incidența sărăciei absolute la nivel de familie a rămas stabilă: 8,0%. În Sud este mai mare atât la nivel familial, cât și la nivel individual: 10,3%, respectiv 12,1%.
Un factor simptomatic al sărăciei este privarea materială gravă. Putem vorbi despre o condiție de sărăcie când apar cel puțin 4 din 9 semne:
- Facturi restante;
- Închiriere cu întârziere;
- Ipoteca restante;
- Rata imprumut in restante;
- Incapacitatea de a încălzi în mod adecvat locuința;
- Incapacitatea de a plăti cheltuieli neașteptate de 800 de euro.
În acest cadru există și loc pentru privațiuni precum:
- Neputând să-și permită o masă adecvată cel puțin o dată la două zile (proteine din carne, pește sau echivalent vegetarian);
- Neputând lua o săptămână de vacanță pe an departe de casă;
- Neputând cumpăra un televizor color;
- Neputând cumpăra o mașină de spălat;
- Neputând să-și permită o mașină;
- Neputând să-și permită un telefon.
Datele dramatice care reies din Raportul Istat 2024 arată că procentul cetățenilor angajați cu risc de sărăcie este de 11,5%, în timp ce cel al angajaților aflați în sărăcie absolută este de 8,2%.
Cât ar trebui să câștigi pentru a trăi bine în Italia? Putere de cumpărare
Cea mai valabilă și deloc de trecut cu vederea este cu siguranță puterea de cumpărare a banilor, care variază considerabil de la nord la sud. Un salariu de 1.500 de euro ne va permite o putere de cumpărare diferită în funcție de locul în care locuim, fie în Nord, fie în Sud. Asta pentru că costul vieții variază chiar de la un oraș la altul.
Înainte de pandemia de Covid-19, cele mai scumpe centre erau Bolzano, Milano și Roma, în timp ce pe ultimele trei locuri erau Bologna, Novara și Vicenza. Este de la sine înțeles că pentru a trăi bine în Milano (în prezent și în Aosta) ai nevoie de un salariu mai mare decât cel necesar pentru a trăi bine în Bologna.
Un alt element de luat în considerare pentru a înțelege cât de mult trebuie să câștigi pentru a trăi bine în Italia este, fără îndoială, componența unității familiale. Este de la sine înțeles că cu cât aveți mai mulți copii în întreținere, cu atât este mai mare salariul de care aveți nevoie pentru a trăi bine. Pentru a face o idee, trebuie să plecăm de la un singur individ. Deoarece costul vieții variază de la oraș la oraș, vom lua în considerare orașul Milano, unul dintre cele mai scumpe din Italia.
Studii recente efectuate pe un coș de consumatori au evidențiat că salariul minim pentru a putea trăi bine într-un oraș cu caracteristicile Milanoului este de 1.500 de euro. Un astfel de salariu, de persoană și fără copii în întreținere, îți permite să faci față cu calm la toate cheltuielile obișnuite care contribuie la costul vieții și să poți ține ceva deoparte.
Pentru familii, situația este diferită. În acest caz, veniturile globale trebuie luate în considerare. Potrivit majorității studiilor pe această temă, venitul minim pentru un cuplu cu doi copii ar trebui să fie între 3.000 și 3.500 de euro pe lună.