Prezența de angajați în firmele italiene care aparțin unor etnii diferite și sunt de naționalitate străină este deja un fapt consolidat și răspândit: sunt peste 71% potrivit studiului privind 45 de țări realizat recent de AIDP, principala asociație a directorilor de personal din Italia.
Cele mai prezente naționalități sunt cea română (30%), albaneză (26%), marocană (24%), poloneză (15%), chineză (11%). Dintre străini, 48% au funcții executive, 25% sunt funcționari, 11% sunt tehnicieni cu specializare înaltă, 10% cadre și 8% sunt directori. Majoritatea angajaților sunt de religie creștină, 97%, în timp ce 22% sunt islamici, 11% budiști, 6% martori ai lui Iehova, 4% hinduiști, 4% iudaiști, urmează cu 1% fiecare taoiștii și șintoiștii.
«În contextul italian este încă prezentă o viziune parțială privind diferențele culturale, etnice și religioase – explică Isabella Covili Faggioli, președintă AIDP. Faptul că diferența este puțin recunoscută, sau în mod voluntar nestudiată, nu înseamnă că aceasta nu este prezentă, că nu trebuie să fie gestionată sau că nu poate reprezenta o resursă pentru organizație. Diversitatea este o valoare de care orice organizație are nevoie și de care trebuie să ne îngrijim astfel ca toate persoanele să-și poată exprima la maximum competențele permițând firmei să câștige provocările și competițiile care o așteaptă».
Din total, 80% dintre firme nu au în curs politici specifice de gestionare a diferențelor culturale, religioase și etnice. Pentru 61% dintre firmele care au răspuns că nu au politici specifice motivul stă în lipsa unor probleme în această privință, 8% pentru că nu există resurse și alte 6% pentru că există alte priorități.
Cele mai mari dificultăți sunt cele lingvistice (55%), neînțelegerile între colegi (65%), semnificația diferită a conceptului de muncă (49%), necesitățile alimentare (47%). În mod contrar, pauza pentru rugăciune (84%) sau discriminările generice (70%) nu sunt considerate aspecte critice.