În ultima vreme se aude des vorbindu-se de italieni emigrați în Insulele Canare, un paradis terestru unde este mereu primăvară. Il fatto Quotidiano a stat de vorbă cu un cuplu de tineri italieni care trăiesc la Fuerteventura de șapte luni: Manu și Michi.
Plini de speranțe și sătui de impasul prin care trece Italia, și-au făcut valizele și au plecat convinși că vor găsi o situație cu totul diferită. Din cauza numeroasei prezențe de conaționali, și-au dat seama repede că spiritul italian, cu vechile obiceiuri urâte, se află și aici. În insulele Canare ai imagine mai bună dacă spui că ești român, decât dacă spui că ești italian.
Cum de v-ați decis să vă mutați la Corralejo?
«Înainte de a veni să trăiesc aici citisem blogurile unor italieni plecați cu mai mulți ani înainte și cu uimire și plăcere citeam despre familii în sfârșit fericite, fugite din patria-mamă care nu mai oferea nimic în afară de un guvern corupt și prea multe taxe – începe să povestească Manu. Apoi odată venită aici și trăind pe insulă mi-am dat seama de una singură că nu e aur tot ce strălucește! Canarele sunt acum o destinație foarte râvnită de italieni.
Compromisul just între calitatea și costul vieții, unde dacă reușeșești să găsești un loc de muncă îți este suficient pentru a plătit cheltuielile locuinței (chirie, apă, curent) și să ai posibilitatea să mergi să mănânci în oraș sau să faci ceva excursii prin alte părți. Lucru care de acum în Italia, având în vedere presiunea fiscală enormă, nu mai e posibil.
Canarele sunt insule cu statut special, unde benzina costă 1 euro, TVA-ul este de 7%, datorită climei foarte frumoase nu există încălzire și astfel sunt mai puține cheltuieli de susținut. Este primăvară tot anul și o mare de turiști (europeni sau nu) însetați de plaje frumoase care săptămânal umplu zborurile Ryanair pentru a veni la ”Seychelles low-cost”. Ce să vrei mai mult de la viață?»
Și apoi ce s-a întâmplat?
«Ceea ce nu știam era reversul medaliei. Noi trăim la Fuerteventura, mai exact la Corralejo, unul dintre orașele cele mai cool ale insulei, plin de localuri, restaurante, oameni de toate vârstele. Deseori îl numesc ”Rimini” de Fuerte! Aici italieni sunt jumătate din populație (circa 6.000 din 15.000), pe străzi se vorbește italiană, în localuri la fel, mai ales că majoritatea sunt proprietate a italienilor.
La distanță de 7 luni – afirmă – dacă aud pe cineva vorbind spaniola încă mă emoționez, chiar nu sunt obișnuită! Să înveți limba e o misiune imposibilă, îți trebuie doar la supermarket și la instituțiile publice. Deseori amicii italieni mă întreabă ”Dar îți dai seama că te-ai dus să trăiești în străinătate? Ce efect are asupra ta?”.
Eu sincer cred că sunt încă în Italia și doar am schimbat regiunea, o regiune splendidă fără îndoială! Din păcate, partea urâtă e că o bună parte dintre italienii care trăiesc aici nu o fac din alegere, ci împinși de datorii, având Equitalia pe urmele lor sau pur și simplu fugind după una dintre multe înșelătorii în dauna cuiva. Lucrul rău este că nu vin pentru a reîncepe o nouă viață și a o lua de la capăt în mod onest, ci continuă escrocheriile și aici, des și cu plăcere împotriva unor italieni naivi sau nou-veniți. »
Cum sunt italienii la Fuerteventura?
«Italienii sunt cei care îți închiriază casele și localurile care nu sunt ale lor, care înființează firme și după 5 zile le pun la vânzare cu gestiune de 50.000 de euro – contină Manu cu dezamăgire. Sunt cei care înainte de a pleca din locuința în care stăteau cu chirie, pe lângă faptul că nu au plătit ultimele chirii, vând mobilierul care nu e al lor! Din păcate, aceasta este dura realitate. Printre ei există oameni cinstiți, veniți aici cu cele mai bune intenții, pentru o nouă experiență, pentru a schimba ceva și nu numai pentru a scăpa de taxe. »
Și munca?
«Am fugit din Italia unde după ani de muncă la proiect primeam 600 de euro pentru a gestiona de la cap la coadă un centru medical, de unde am fost alungată în mod urât pentru că am cerut să primesc un contract pe perioadă determinată. Michi în schimb lucra consultant logistic de optim nivel, dar cu tot mai puțină muncă și tot mai multe taxe de plătit.
Am venit aici pentru a o lua de la capăt, așteptând ideea justă, și firma de pus pe picioare: aveam un proiect foarte original în domeniul publicitar, astfel am început să căutăm colaboratori, însă inițial am găsit numai persoane leneșe și incompetente.
Apoi după câteva luni am găsit în sfârșit persoana potrivită și eram gata să începem! Așteptam de mai multă vreme acea faimoasă vineri și odată vizitați de primul client, după ce i-am explicat proiectul nostru am auzit zicându-ni-se: ”Idee foarte frumoasă, chiar îmi place, este o inovație aici, dar îmi pare rău eu nu vreau să am nimic de-a face cu italienii, m-au păcălit de mai multe ori și am închis afacerea”.
Apoi al doilea client și la fel și al treilea, al patrulea. A fost o dezamăgire nebunească, o înjunghiere în inimă! Privind muncile ca subordonat, acestea vin și se duc, cunosc multe italience venite aici după mine care în cinci luni au schimbat 5, 6, 7 locuri de muncă. Aici nu există perioadă nedeterminată, te angajează până când nu te dau afară dintr-un motiv sau altul.
Turismul există și, având în vedere clima, turiștii sosesc în fiecare lună a anului însă des se folosesc de all-inclusive, unde totul e plătit și decontat: își petrec săptămâna cu brățara hotelului la încheietură și cu greu se duc să mănânce în altă parte mai mult de o dată. În fond criza nu este numai în Italia și lumea e mult mai atentă unde își cheltuiește banii. »
Vă gândiți să rămâneți la Corralejo sau să vă întoarceți în Italia?
«Aceasta este povestea noastră, adevărul gol-goluț – încheie Manu. Persoanele care trăiesc aici și nu vor să facă să se creadă că e un ”Paradis” vor fi de acord cu mine.
Înainte de a pleca m-am înscris în mai multe grupuri FB și deseori ajungeam să mă cert cu oameni care la întrebările celor plini de speranță care voiau să vină să vadă cum se trăiește aici, răspundeau: ”Nu veniți, este scârbos, nu e de muncă și șomajul e enorm!”.
Nu vreau să distrug visurile nimănui, însă ceea ce spun eu mereu e: probleme sunt și aici, înainte de toate lipsește seriozitatea persoanelor, profesionalismul și dorința de a lucra. Însă dacă ai ceva bani deoparte de investit, nu pentru primul lucru pe care ți-l prezintă, vino să încerci pe propria piele.
Analizează bine persoanele cu care te înconjori fiindcă un procent foarte ridicat este gata să te înșele. Vino, încearcă-ți visul, cel puțin vei putea spune că ai încercat! Eu încerc să mă țin tare, să-mi ling rănile și să merg mai departe.
Să ne întoarcem în Italia chiar nu avem de gând, odată ridicată ancora e greu să te întorci înapoi! Locurile sunt fabuloase aici, climatul primăvăratic ajută corpul și spiritul, cerul albastru și plajele splendide te fac să înțelegi că ar fi fost prea ușor să ai toate acestea fără să le câștigi. Noi vrem să le merităm și vom reuși! »
