În Italia, o casă din trei este nelocuită și asta se întâmplă în ciuda faptului că numărul locuințelor locuite a crescut cu 6,4%, în zece ani, între 2011 și 2021, potrivit raportului Today Housing, realizat de ISTAT pentru 2021. Casele nelocuite se află în principal pe insule și în sud, dar recordul este atins de Valea Aostei. Numărul caselor vechi este mare. Liguria, Toscana și Piemontul sunt regiunile cu cele mai vechi case.
>>> O zi pe cea mai scumpă plajă din Italia, în Salento: ”1.200 de euro în două zile, ne-au dat și șampanie”
În Italia, o casă din trei este nelocuită
În 2021, un procent mare de locuințe din insulele italiene, până la 34,9%, erau neocupate. Acesta era urmat îndeaproape de sudul Italiei, cu 32% de locuințe goale. În nord-vestul și nord-estul țării, procentele erau mai mici, cu 26% și, respectiv, 23,1% de locuințe neocupate. Aceasta este ceea ce reiese din recensământul publicat de Istat, citat de lastampa.it.
Între 2011 și 2021, numărul de locuințe ocupate a crescut cu 6,4% în întreaga Italie. Cea mai semnificativă creștere a avut loc în centrul Italiei, cu o creștere de 8,6%, în timp ce cea mai mică creștere a fost înregistrată în cele mai mari două insule, unde gradul de ocupare a crescut cu doar 5,5%.
În ceea ce privește densitatea populației, Lombardia se detașează ca fiind regiunea cu cel mai mare număr de case pe kilometru pătrat, cu 234,7 case pe kilometru pătrat. În schimb, Basilicata are cea mai mică densitate, cu doar 36,2 locuințe pe kilometru pătrat. În ansamblu, media națională este de 116,8 locuințe pe km2.
>>> Veneția și-ar putea dubla taxa turistică, iată câți bani a strâns în acest an
Majoritatea locuințelor italieneau fost construite între 1961 și 2000
În Italia, aproximativ 3,3 milioane de locuințe au fost construite cu mai mult de 100 de ani în urmă, adică înainte de 1919. Acestea reprezintă 9,5% din numărul total de locuințe și mai mult de două treimi dintre ele sunt încă ocupate de cel puțin un rezident în prezent.
Majoritatea locuințelor italiene, 56,3% din total, au fost construite între 1961 și 2000, o perioadă de mare dezvoltare a locuințelor care a produs aproape 20 de milioane de unități locative.
În ceea ce privește dimensiunea, cele mai frecvente locuințe ocupate în Italia au între 80 și 99 de metri pătrați, reprezentând 26,7% (aproximativ 6 852 371 de unități) din numărul total de locuințe ocupate. Urmează un procent substanțial de locuințe cu o suprafață cuprinsă între 60 și 79 de metri pătrați, 20,6%, și cele mai mari, între 100 și 119 metri pătrați, care reprezintă 18,1% din total.