De la o vreme, nu există analiză politică din Republica Moldova care să poată evita grecismul “oligarh”. Cuvântul acesta se află de altfel în strânsă legătură cu alte grecisme ce poartă rezonanțele antichității în modernitate, cum ar fi democrație, tiranie, plutocrație, demagogie și altele.
Zic lucrurile acestea nu pentru a-l învinui de ceva pe Vlad Plahotniuc, pe care nu-l cunosc și care s-ar putea să fie un om de treabă, un om de afaceri genial, un filantrop și o personalitate politică de mare viitor. O fac doar pentru a descrie atmosfera care se respiră în polis-ul Chișinăului și care în ultima vreme a devenit frenetică.
Alianța de guvernare s-a destrămat, anticipatele par iminente, iar comuniștii jubilează. Și bineînțeles, agora moldovenească, potențată enorm de internet, vuiește. Experiența italiană ne învață cât de periculos poate fi un om foarte bogat ca Berlusconi atunci când “descalecă” în politică, ce conflicte de interese enorme trezește, câtă corupție poate împrăștia în jur. Dar și câtă energie cere de la forțele sănătoase ale societății pentru a fi combătut!
Societatea moldovenească își dă foarte bine seama de pericolele care o pasc, dar nu reacționează cu forța cuvenită. Pentru că încă nu o are. Este grăitor în acest sens felul cum l-a demascat Vlad Filat pe Vlad Plahotniuc în foarte importantul său discurs din 13 februarie 2013, rostit la un briefing. Acest discurs, în primul rând prin pasiunea civilă care îl animă, cred că nu are precedent în politica moldovenească
Asupra membrilor alianței a plouat cu o serie de grave învinuiri: miniștrii din guvernul Filat nu se supun autorității primului ministru, ci partidului din care fac parte; unii din aceștia chiar obstrucționează hotărârile guvernului. Cazul de la Pădurea Domnească a făcut să explodeze conflictul intern din Alianță. Iar nodul întregii probleme, a sugerat Filat, este anume Plahotniuc. «Astăzi, suntem martorii unei campanii de sacrificare a intereselor statului în numele intereselor unei singure persoane obscure. Această persoană și-a cumpărat un loc în politică, iar acum vrea să-și cumpere o țară. Pentru el, astfel de noțiuni ca “statul de drept”, “democrație”, “integrare europeană”, “bunăstarea cetățenilor” sunt doar cuvinte fără de sens.
Această campanie are două elemente distincte. Ambele sunt realizate prin aceleași metode, aceleași instituții și chiar aceleași persoane ca în perioada guvernării comuniste. Primul element ține de supunerea politică totală a unor instituții de drept, ce se manifestă prin fabricare de dosare la comandă… Al doilea element este cel de ordin mediatic – monopolizarea presei cu scopul de a distorsiona agenda publică de la tăinuirea unor crime grave, de la agenda de guvernare asumată de toate partidele alianței, de la afacerile ilicite ale unui personaj cu acoperire politică…»
E de remarcat că Filat, pe parcursul întregului discurs, nu-i zice pe nume lui Plahotniuc. Îl numește persoană obscură, această persoană, personaj obscur, oligarh. În acest limbaj esopic cred că se vede tradiționala șovăială a moldovenilor noștri grecizați, crescuți sub steaua Bizanțului. Sunt incapabili să zică cu claritate latină o frază ca “Până când vei abuza, Catilina, de răbdarea noastră?”
Ei bine, după o dezvăluire îndrăzneață a hibelor Alianței, Filat nu a propus totuși colegilor de guvernare decât să rescrie acordul pe niște baze mai juste. Aici a și fost, cred, marea lui greșeală. Pentru că e absurd să le zici prietenilor că sunt niște ticăloși și niște criminali, după care să-i asiguri că rămâi prieten cu ei ca și mai înainte.
Deci, Ghimpu, Lupu și Plahotniuc au deschis pe bună dreptate focul asupra lui Filat. În rezultatul războiului părțile beligerante au pierdut totul, chiar și onoarea, le-au rămas intacte numai milioanele. Eroul șifonat Filat a fost scos din postul de prim-ministru, iar Curtea Constituțională i-a negat dreptul de a fi reales atât timp cât deasupra lui planează bănuielile de corupție.
Plahotniuc a pierdut funcția de prim-vicepreședinte al Parlamentului, Lupu pe aceea de Președinte al Parlamentului, iar Ghimpu a pierdut 5 deputați liberali care s-au afiliat cu Filat. Concluzia e că Filat trebuia să declanșeze ostilitățile nu în vederea rescrierii acordului, ci pentru a distruge o alianță putredă și a purta partidul liberal-democrat în campania electorală pentru alegerile parlamentare anticipate. Cerând în mod explicit ajutorul societății, făcându-și eventual o mea culpa în vederea unui catharsis, atacând cu toate forțele și cu toată disperarea.
Nu a făcut-o. Probabil pentru că e moldovean. Paradoxal, din toată daravera cel mai corupt și mai șifonat pare să fi ieșit anume Filat. Lucrul acesta nu mi se pare deloc just. Oare nu el a fost eroul care a descoperit opiniei publice fărădelegile? Oare nu el, cu toate pacatele sale, cu toate că e rigid și hieratic peste măsură, a fost cel mai bun prim-ministru al nostru?
Cred că moldoveanul nostru a privit la politică ca la un teatru. În loc de a se crede și a fi actor. Filat trebuia susținut cu demonstrații în piețe. Cu căldură umană. Chiar dacă nu era impecabil. Trebuia corectat când o lua razna și vota legi pe placul lui Plahotniuc. Pentru ca să nu ajungem a ostraciza oamenii valoroși. Pentru că, din contră, să ostracizăm mafia, injustiția, sărăcia. Și să-i facem să revină acasă pe cei din diaspora, care sau auto-ostracizat.
Victor Druță