Cum trebuie să privim schimbările limbii vorbite – fie că este română sau italiană – de către imigranții români din Italia? Ce trebuie să ne așteptăm de la intrarea în uzul comun a expresiilor de genul: „mergi la ore” sau „lucrezi la fix”? Alexandru Cohal și-a pregătit lucrarea de doctorat la Universitatea din Pavia pe această temă.
Lucrarea lui umple în sfârșit un gol în cercetarea științifică, fiind vorba despre prima monografie sociolingvistica de proporții din ultimii 20 ani ce studiază exclusiv populația românească imigrată în Italia. Nu în ultimul rând, publicarea cărții la editura Franco Angeli, programată la sfîrșitul lui 2013, va constitui prilej de dezbatere între cei interesați de evoluția românescului în Peninsulă, deschizînd astfel un drum solid de cunoaștere, pe care alți cercetători îl vor putea îmbunătăți. Încercăm în rândurile de mai jos să sintetizăm o lucrare complexă care se întinde pe 280 de pagini.
Limba mixtă
Una dintre polemicile infinite ale românilor din Italia rămâne uzul limbii române. Pare incredibil la prima vedere, dar există un mecanism care induce o parte dintre români ” să aștepte la fermată” sau „să facă colațiune cu capo„. Produsul acestui mecanism este definit de lingviști ca „limbă mixtă„. În linii mari acest limbaj este definit de două aspecte: prima este căutarea de „efecte speciale comunicative” (nevoia de a impresiona pentru a atinge un scop în comunicare), iar a doua de o așa-zisă „compartimentare” (putem vorbi și de comoditate, vorbitorul desparte gramatica de fondul de cuvinte pentru a-și atinge scopul mai rapid). și asta nu e totul. Pe aceste două categorii grevează o serie de variabile.
Cohal citează un studiu realizat în 2006 (Emigranți din România la Torino) realizat de cercetători de la Institutul de Filologie Română „Alexandru Philippide”, de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” di Iași și de la Catedra de Limba Română de la Universitatea din Torino. Studiul, axat pe interferența lingvistică și pe strategia de menținere a identității culturale, arată că românii cu o extracție socială definită „medie-joasă” (ceto medio-basso, n.a.) sunt cei mai puțin fideli limbii materne.
Nimic nou sub soare, s-ar spune, însă cercetătorii au observat că înlocuirea progresivă a primei limbi cu cea de-a doua aduce cu sine un sentiment de vină, proporțional cu nivelul de „maltratare” al primei limbi vorbite.
O altă variabilă observată de Cohal și documentată de studii de piață și statistici Caritas este istoria imigrației românești în Italia. Astfel, limba română vorbită în Italia a depins de-a lungul timpului de factori care la prima vedere par inofensivi. Vorbim despre ridicarea vizelor, apariția companiilor aeriene low-cost și nu în ultimul rând posibilitatea de recepționa prin satelit toate canalele românești. Consecința acestor liberalizări este foarte accentuată în cazul „navetiștilor„. Mai exact românii care vin la muncă 3-5 luni și apoi pleacă în țară. Cum este și normal, această categorie este cea mai predispusă să păstreze limba națională și poate fi considerată un factor de influență și asupra celorlalți.
De asemenea, participarea efectivă a României la conservarea limbii române și a tradițiilor românești, mai ales printre copiii românilor, este infimă. Aceștia, pe lângă faptul că nu sunt motivați să țină legătura cu România întrucât se simt integrați în Italia, sunt „atinși” în mică măsură de proiectele românești de profil. Astfel, cel mai cunoscut proiect românesc, cursul de limba română organizat de Ministerul Educației acoperă mai puțin de 10% dintre elevii români din Italia.
Cât de româneşte mai vorbim în Italia?
Limba Bisericii
Cohal observă că și Biserica este un loc unde limba română este vorbită corect. În primul rând pentru că preoții trimiși aici din România au cunoștințe modeste de limba italiană și prin urmare vorbesc o română curată. în al doilea rând pentru că îi interesează foarte puțin aprofundarea limbii italiene. Astfel, preoții (și familiile lor) devin un element de agregare lingvistică și de conservare a limbii și obiceiurilor, prin influența pe care o exercită în comunitățile lor. Cohal consideră că unul dintre „pericole” este procesul „lent și gradual” de înlocuire a limbii române cu italiana.
Acest proces vizează generațiile viitoare și nu este neapărat negativ din punct de vedere lingvistic. Cohal susține că necunoașterea la perfecție a limbii române poate crea, prin intermediul imaginației, termeni noi. Pentru a doua și a treia generație de imigranți români, lingvistul crede că utilizarea limbii române va fi redusă doar la anumite situații și circumstanțe. Această proiecție se bazează pe actuala situație, în care româna nu este recunoscută în Italia ca limbă minoritară, iar instrumentele de protecție sunt puține și la îndemâna unor categorii cu un nivel de educație ridicat.
O pagină din teza de doctorat a lui Alex Cohal
Limba oaspete
Lucrarea de doctorat s-a bazat și pe un studiu sociologic, bazat pe conversații libere cu românii sau pe anumite teste. Observăm că toate expresiile amuzante sau nu din „limba mixtă” au o limbă gazdă și o limbă oaspete. Astfel sună o expresie în care italiana este „găzduită” de română: „îmi făcuse mie scont come lavoratore dentro și deja era foarte scump„. Iată și un exemplu când româna devine limbă oaspete: „soprattutto partea dinspre Italia e tutto mare, è difficile di arrivare via terra din Italia„. Nu aprofundăm acum mecanismele gramaticale – explicate cu sârg de către autor – însă remarcăm o altă considerație a lui Cohal.
În cazul în care în conversație sunt introduse cuvinte foarte asemănătoare (ex.: porta/poartă) de vină poate fi și slaba stăpânire a limbii române la plecarea din țară. Acest procedeu este numit „inserție” și se delimitează oarecum de celelalte forme de alterare a limbii. Studiul sociologic condus de autor mai arată că utilizatorii limbii române la nivel profesional în Italia (ziariști în special) tind să vorbească și să scrie și italiana foarte bine, fără să amestece cele două limbi. Indicele scade treptat la la categoriile pentru care exprimarea verbală este importantă, dar nu absolut necesară profesional.
Cornel Toma
Citește și: