În ultimii zece ani, circa 700.000 de italieni cu diplomă universitară au părăsit Italia. Exodul creierelor a luat proporţii şi îngrijorează Guvernul italian, care caută soluţii şi este dispus să investească foarte mulţi bani.
În legea bugetului pe 2016 (numită acum Legea de Stabilitate) se prevede alocarea a „40 de milioane pentru anul viitor şi a 100 de milioane din 2017„.
„O ţară mai mândră. Mii de cercetători, 500 de catedre universitare speciale, 500 de angajări în cultură„, a scris într-un mesaj pe Twitter Matteo Renzi. În esenţă, guvernul are în minte un plan de reîntoarcere a celor mai bune creiere italiene, acum împrăştiate prin lume.
Nu este prima încercare şi de fiecare dată rezultatele au fost modeste. Il Fatto Quotidiano aminteşte că ultimii 15 ani au fost toţi marcaţi de încercări de rechemare a tinerilor italieni din străinătate.
Cu rezultate modeste, dacă ne uităm la cifre. În 2014, raportează Istat, 91.000 de italieni au abandonat graniţele naţionale, cu 10% mai mult decât în anul precedent. A scăzut în schimb cu 7% numărul celor care au decis să se întoarcă în patrie, circa 26.000 de persoane. Diferenţa negativă reprezintă fotografia hemoragiei italiene: minus 65.000 de unităţi, o cifră care s-a înrăutăţit cu 20% într-un an.
Însă cifrele oficiale se referă la înscrierile şi ştergerile din Evidenţa Populaţiei şi riscă să subestimeze realitatea. Potrivit unui studiu Editutto din 2014, în zece ani 700.000 de licenţiaţi au părăsit Italia: dintre cei care terminau facultatea, în 2012, un tânăr din patru (27,6%) îşi căuta norocul în străinătate.
Pentru a frâna fuga creierelor, aşadar, sunt deja puse în practică două măsuri. Una dintre ele prevede un stimulent fiscal, o reducere cu 30% timp de 5 ani a impozitului pe venit, pentru lucrătorii activi în străinătate în ultimii cinci ani şi acum angajaţi în Italia. Unica condiţie, acoperirea unui loc de muncă pentru care se solicită licenţă şi o specializare înaltă.
Apoi, există aşa-numita lege Contraexod, aprobată în 2010, devenită operativă în 2012 şi prelungită până în 2017. Obiectivul legii este să se readucă în Italia licenţiaţii sub 40 de ani, care se află în străinătate de cel puţin trei ani.
Tinerii pot beneficia de o reducere fiscală de 70% la salariu pentru bărbaţi şi de 80% pentru femei. Această lege a atras în Italia 7.000 de emigraţi în trei ani, puţin, raportat la cei 700.000 de licenţiaţi pierduţi într-un deceniu. Dar prima tentativă de readucere în Italia a licenţiţailor datează din 2001. Universităţile italiene au încasat stimulente pentru a garanta un contract unor cercetători italieni şi străini, angajaţi în activitate didactică şi ştiinţifică în străinătate de cel puţin trei ani.
Pentru operaţiune guvernul a alocat 40 de miliarde de lire anual. Însă planul s-a dovedit falimentar şi în 2006 executivul Berlusconi a încetat să-l mai finanţeze. Proiectul, potrivit unui raport al Institutului Aspen, a adus în Italia numai 466 de cercetători, dintre circa 300 de italieni.
O altă tentativă a fost proiectul „Tineri cercetători Rita Levi Montalcini”. Programul oferă contracte în universităţile italiene unor cercetători care s-au întors după trei ani de muncă în străinătate. Cu finanţări de 5 milioane de euro, în şase ani a adus numai 103 cercetători în Italia.
