Pentru a suplini lipsa de forța de muncă, în ultimii ani au fost angajați imigranți din Europa de Est, în special din România. Dar acum nu se mai găsesc nici români pentru a ocupa locurile libere de ciobani din insula Sardinia. Cotidianul „La Nuova Sardegna” scrie despre disperarea din insulă, legată de lipsa ciobanilor români, cu titlul „Alarma fermierilor: românii fug de la stâne”
Fermele sunt mai moderne, dar nu-și pot găsi forța de muncă
Acum există pericolul de a vedea totul abandonat și activități cum ar fi păstoritul să dispară, din cauza dispariției celor care soseau pe insulă în căutare de muncă. Regiunea riscă să piardă motorul economiei sale și caracteristica particulară a terenurilor sale.
Potrivit sursei citate, românii acum preferă să rămână în țara lor, deoarece condițiile economice sunt mult îmbunătățite, iar salariile medii sunt de aproximativ 600 EUR pe lună. Mai mult decât atât, în ultimul timp, Guvernul român a inițiat mai multe politici pentru a convinge emigranții să se întoarcă acasă și să deschidă noi firme (în plus față de investițiile corporațiilor multinaționale, care oferă locuri de muncă în această țară).
Pe scurt, nu doar forța de muncă italiană lipsește, ci acum lipsește și forța de muncă străină.
Producătorii din zona Nuoro trag un semnal de alarmă. Nu mai găsesc păstori și muncitori dispuși să lucreze în mediul rural. Fluxul de forță de muncă din țările est-europene, deja începând cu anul trecut, a început să scadă și acum crescătorii se confruntă cu dificultăți serioase. Există multe ferme care se găsesc fără forță de muncă. Dar unde este forța de muncă care a ajutat fermele să supraviețuiască în ultimii 15-20 de ani? Fluxul imigranților din România s-a oprit practic. Astăzi, multe ferme, datorită investițiilor din ultimii ani, sunt facilități moderne și nu doar caută păstori, ci și forță de muncă calificată. Românii au sosit cu o bogată experiență maturată în țara de origine în creșterea oilor. Bagajul care a fost apoi îmbogățit în Sardinia: păstorii i-au învățat pe români ce au de făcut și au adăugat profesionalism acestor figuri.
Înainte de români, la începutul anilor ’90, erau albanezii. Timp de zece ani, în satele din Sardinia se vorbea albaneza, salvând zonele de depopularea la care păreau să fie destinate atât de multe stâne. Începând cu anii 2000 au venit românii, care au preluat conducerea de la albanezi. Dar astăzi românii preferă să rămână acasă. Condițiile economice din România s-au îmbunătățit, iar salariile medii sunt de aproximativ 600 de euro pe lună. În ultimul timp, guvernul român a lansat mai multe politici pentru a convinge migranții să se întoarcă acasă pentru a deschide noi companii.
Nu numai din acest motiv românii nu mai vin la Sardinia. Cei care decid să lucreze în străinătate aleg țara care garantează condiții mai bune de muncă și salarii mai mari, cum ar fi Germania, Franța și Anglia. Italia rămâne o destinație pentru mulți, dar Sardinia, care are limita insularității, a fost abandonată din cauza costurilor de transport.
„Trebuie să găsim o soluție, așa că nu putem continua”, spune Peppino Mura, un păstor din Ottana care a încercat lucrători de diferite naționalități. „În companie am avut români, indieni, pakistanezi, africani și, bineînțeles, și tineri sarzi. Dar timp de doi ani a devenit imposibil să găsești pe cineva care dorește să lucreze în mediul rural. Nu mai există un lucrător care să știe să facă totul: cine conduce tractorul nu cosește iarba și invers. Este o adevărată luptă „. „Ceea ce mă îngrijorează cel mai mult este că nu putem găsi un lucrător sard – spune Sebastiano Porcu, un crescător de Irgoli care conduce ferma cu fiul său -. Cei care lucrează la țară știu că nu există ore de lucru. La ora 17 nu se pleacă acasă. Și, de asemenea, lucrăm sâmbătă și duminică, desigur. În schimb, în fața șomajului ridicat, chiar și în Sardinia, există teama tinerilor de a-și murdări mâinile și de a lucra pe o stână. Ceea ce românii au făcut întotdeauna, până acum câțiva ani. Acum se aude lipsa lor”.
Maria Laura Ghisu, proprietarul unei ferme de păsări din Ollolai, crede și ea așa. „Găsirea forței de muncă a devenit o loterie. În compania mea am petrecut perioade în stare de urgență totală pentru că nimeni nu era dispus să lucreze. Cu timpul a trecut, dar problema generală rămâne“.
Pentru Gianbattista Mureddu, cioban cu turma Fonni în Macomer, aceasta este o problemă care va afecta economia întregii Sardinia rurale. „Fermele mijlocii-mari cu un număr mare de animale vor fi forțate să-și reducă efectivele de animale dacă nu se găsește o soluție la această problemă. Este un fenomen general, care afectează toate satele din Sardinia și nu numai zonele interioare. Este pericol de dispariție pentru una dintre cele mai vechi tradiții ale insulei, păstoritul”.
Ciobanii au plecat să muncească în Anglia
Ciobani nu mai sunt nici în România. Un fermier din Constanța se plânge că a fost nevoit să vândă 4.500 de oi din cauză că nu mai găsește ciobani care să le păzească.
Potrivit publicației costănțene Cuget Liber, Gheorghe Albu, președintele Asociației Producătorilor Agricoli din Constanța și vicepreședintele Ligii Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), a anunțat că, săptămâna trecută, i-au plecat ciobanii, cu autocarul, în Anglia.
Din cauză că nu mai are cine să îi păstorească cele 5.000 de oi pe care le deține, s-a hotărât să vândă 4.500 de capete. „Am ajuns să nu mai putem crește animale într-o zonă cu tradiție”, s-a plâns Albu.
Acesta a spus la deschiderea unui târg de profil de la Constanța că și-ar fi dorit să fie prezent și ministru Agriculturii, Petre Daea, inițiatorul și susținătorul campaniei „Alege oaia!” căruia i-ar fi prezentat problemele concrete cu care se confruntă fermierii dobrogeni.
