Zguduită periodic de problema identitară, Republica Moldova îşi dă seama din ce în ce mai mult că doar eficienţa economică, democraţia şi civismul o pot salva, oferindu-i o raţiune de existenţă. Dacă în trecut ţara a fost o colonie a unor puteri străine, pericolul de azi este acela de a deveni ostatica propriei clase politice. Iată ce scrie analistul politic moldovean Bogdan Ţârdea în acest sens:
"Unii politicieni declară, cu tupeu, că RM trebuie declarată insolvabilă, şi integrată cu România. Alţii propun integrarea cu Rusia. În pofida acestor propuneri, RM există de 20 de ani şi va exista mulţi ani înainte. Dar cum poate exista un stat în care sistemul nu funcţionează, cu o economie nefuncţională, justiţie paralizată, servicii sociale degradante? Răspunsul este simplu: statul moldovenesc are sens în primul rând pentru clasa politică, indiferent de coloratura acesteia (unionişti, statalişti, euroconformişti, etc). Toţi liderii unionişti după ce se aşezau in jilţul puterii, uitau cu desăvârşire de unionism, alţii eliminând chiar din programele politice ideile unioniste.
Explicaţia acestor metamorfoze politice e la suprafaţă: statul Republică Moldova oferă elitelor posibilitatea obţinerii profiturilor, care pot fi estorcate şi în condiţiile unui stat slab şi nefuncţional. Aceasta fiindcă statul nu este democratic, societatea civilă este slabă, mass media este controlată de clanuri oligarhice, iar cetăţenii suferă de apatie politică, neavând pârghii de control şi penalizare a elitelor (…).
Ecuaţia e simplă – transformi statul în SRL, în care acţionarii de bază sunt liderii de partide, distribui ministerele şi zonele de influenţă pe algoritm sau pe criterii clientelare şi de rubedenie, şi încasezi profitul.
Sursele sunt mai multe:
– Întreprinderile de stat (schemele sunt în jur de 6 mlrd. lei dacă credem premierului V. Filat, sau apr. 10 mlrd. lei dacă credem lui V. Ioniţă). Bazele schemelor au fost puse de guvernul Sangheli, ceilalţi dezvoltându-le în mod creativ.
– Mita instituţionalizată. Conform IDIS Viitorul, reprezintă 5-6% din PIB, deci peste 420 mln. dolari, sau 4, 5 mlrd lei anual.
– Vinderea funcţiilor de stat şi a locurilor în liste de partid (preţul locului pe listă: 100-300 mii dollari).
– Organizarea tenderelor (licitaţii – n.r.) corecte, oferirea de subsidii şi credite de stat nerambursabile, scutirilor de impozite pentru clienţii "corecţi", oferirea de autorizaţii şi licenţe de monopol, la preţ uneori de zeci de milioane dolari. De regulă suma "comisionului" din fiecare tender e 10-15 la sută.
– Privatizarea întreprinderilor de stat strategice şi a patrimoniului public (…). Spre exemplu, în ultimele două decenii, Chişinăul a rămas fără 136 de clădiri istorice, din totalul de 977. Cauza – scumpetea pământului, oferit firmelor de construcţii. (…)
– Atacuri raider, deci decapitalizarea ţării, prin acoperire politică. Amintim că doar în 2011 prejudiciul adus în urma atacurilor asupra băncilor a fost de 100 mln. euro.
– Tranzitarea gazelor, energiei electrice, a mărfurilor prin teritoriul ţării. Deci, însuşi faptul controlului asupra uni teritoriu îţi oferă venit din încasările vamale şi de contract. De fapt, RM a devenit renumită şi prin tranzitarea uraniului, drogurilor, armamentului, contrabandei. Aici este una din explicaţiile supravieţuirii unor enclave separatiste.
– Comercializarea suveranităţii (adică, în schimbul unor declaraţii contra unor state, cel mai des contra Rusiei, deşi se practică şi contra României, SUA), obţii granturi şi credite fără monitorizare.
– Participarea la operaţiunile militare ale unor blocuri militare. Oferind carne de tun, obţii granturi, privilegii economice şi personale.
– Exportul de cetăţeni sau forţă ieftină de muncă (demarat de guvernul Ciubuc-2), care prin transferuri valutare menţine întreg sistemul.
– Exportul de fete (traficul de fiinţe umane), uneori cu acoperire politică. RM practic a devenit zona de sex-turism, fiind renumită pentru fete frumoase şi reţele de pedofili. Degrabă, riscăm să devenim faimoşi şi prin gay de marcă…
– Dacă vor fi produse modificări legislative, se va putea comercializa pământul rezidenţilor străini. Cele peste 2 mln. ha pământ arabil reprezintă azi cel puţin $ 2 mlrd, şi preţul e în creştere.
– În perspectivă, RM, după modificarea constituţiei, ar putea oferi teren pentru baze militare, incasând bani şi din arendă (…). Spre exemplu, Kirghizia, încasează de la SUA 60 mln. $ ajutor financiar, plus plata pentru arendă, oferind în schimb baza Manas. Pînă în 2006 arenda costa 15 mln. dolari anual.
Deci, existenţa SRL Moldova nu este lipsită de sens, cum încearcă să convingă opinia publică unii politicieni de extremă dreaptă sau stângă."
Acestor aprecieri îngrijorătoare ale lui Bogdan Ţârdea pot fi adăugate criticile de natură strict economică a strategiei guvernului, făcute de Vlad Loghin în "Moldova Suverană":
"De bună seamă, industria noastră arată ca o rablă veche. Multe întreprinderi continuă să producă bunuri încă cu strunguri, utilaje cu o vechime de 30-40 de ani, adică de pe timpul URSS. Despre ce competitivitate poate fi vorba în condiţiile în care fabricarea mărfurilor necesită consum excesiv de energie, ceea ce duce la preţuri înalte, sau sunt executate după tehnologii şi design de pe timpurile lui Papură-Vodă? Oare chiar managerii noştri din industrie să arate atât de retrograzi, ca să nu înţeleagă rostul înlocuirii utilajelor, echipamentelor existente primitive, tehnologiilor depăşite cu altele noi, performante, care întăresc puterea de concurenţă a produselor lor?
De înţeles ei înţeleg. Problema constă în faptul că Guvernul RM nu manifestă interes pentru retehnologizarea industriei. Vorba e că utilajele, maşinile, tehnologiile moderne pot fi procurate doar peste hotare. Adică, se cer a fi importate, iar guvernul aplică din an în an taxe tot mai înalte la mărfurile aduse din străinătate, inclusiv la utilaje, echipamente. Potrivit lui Nicolae Tricolici, directorul general al întreprinderii "Supraten", în ultima vreme taxele vamale au crescut de la 15 la 80 procente din costul bunurilor. Acest om de afaceri propune ca taxele vamale la aceste mărfuri de import să fie excluse pentru agenţii economici începători.
Ministrul Economiei, Valeriu Lazăr, recunoaşte că ştie de acest obstacol care împiedică "întinerirea", modernizarea întreprinderilor noastre industriale. Doar că Ministerul Finanţelor se opune reducerii taxelor vamale, pentru că aceasta ar conduce la scăderea acumulărilor de venituri în bugetul de stat. Or, precum se ştie, taxele pe valoarea adăugată (TVA) constituie sursă principală de plată a datoriilor curente ale guvernului."
Deci, în concluzie ar fi de spus că dincolo de întrebarea dacă suntem români, moldoveni sau daci, problema care se pune cu toată seriozitatea e dacă putem fi performanţi din punct de vedere economic, dacă putem crea o democraţie liberă de mafii şi oligarhi.
Victor Druţă
